The Bounty Hunter (2010)

  Incerc sa-mi explic cum poate sa fie atat de slab filmul asta! Ori mi-am pierdut eu complet simtul umorului, ori tendintele in comedia moderna imi sunt total straine. Subiectul e stupid dar nu asta deranjeaza; pana la urma se vrea a fi o comedie.... romantica, cica! Deranjant este restul: regia, cei doi protagonisti (Gerard Butler si Jennifer Aniston), tortura suprema fiind scenariul. O adunatura mai mare de asa-zise glume, una mai penibila decat alta, mai rar. Dar ma pierd in invective si uit sa va povestesc care-i treaba in aceasta mega-productie!
  Ex-spartanul Butler este un vanator de recompense care primeste contractul vietii si carierei lui: s-o prinda pe super-piesa de ex-nevasta-sa in persoana lui Jeni, o cea mai de succes fosta nevasta existenta in filmele hollywood-iene, desteapa, sexy si acra ca o lamaie necoapta. El? Ultra-sexy si hiper-inteligent, o prinde si o scapa neincetat, in asta constand "farmecul" situatiei.
  Cam asta s-a intamplat in primele 30 de minute dupa care am renuntat. Am lucruri mai importante de facut in viata, sa scriu pe blog, spre exemplu!
  Nota 4, desigur! Parerea mea, desigur!

  P.S. Este posibil ca, pe unii, trailer-ul sa-i convinga. Sper sa aveti decenta si sa nu vedeti acest film. Niciodata! Va garantez ca va lua cel putin o zmeura.

Harry Brown (2009)

    Asteptam de mult un film britanic bun. Si fiind un  admirator declarat al lui Michael Caine, placerea a fost inzecita. Cronicile ma avertizasera intrucatva ca e un "Grand Torino" mai ... british, asa! Motiv pentru care am avut un oarece recul, filmul lui Eastwood fiind de neatins (cel putin din punctul meu de vedere, neimpartasit si de celebra academie care nu a catadicsit sa-i dea nici macar un Oscar!).
   Dar acum discutam despre... "Michael Caine is Harry Brown", asa cum ne anunta genericul inca de la inceput.
Povestea pensionarului care se razbuna pe gasca de cartier responsabila de  uciderea prietenului si partenerului de sah este impresionanta, cu implicatii multiple si suficient de antrenanta chiar si pentru cel mai... necopt public, astfel ca filmul se adreseaza unei segment largit si diversificat de spectatori. Prea diversificat poate, aici fiind pacatul lui. Insa ce este extraordinar rezida din intuitia tanarului regizor Daniel Barber de a-l lasa pe Caine "sa-si faca rolul", personajul sau dezvoltandu-se incet dar temeinic catre eroul septuagenar din final. Astfel ca Michael Caine face ce stie mai bine: sa fie genial!

  Filmul are si momente mai... lejere, care pot plictisi audienta iar Emily Mortimer (in rolul politistei) a prins si zile mai bune. Insa concluzionand, am avut sansa sa vad un film bun cu un actor de exceptie. Nota 8.
   Parerea mea!

The Six Wives of Henry Lefay (2009)

     Ati ghicit! Este povestea unui tip care a avut 6 neveste! Una mai urata ca alta, desigur. Norocosul Henry Leafy(Tim Allen) a reusit si o fiica (Elisha Cuthbert) cu sotia nr.2 (Andie MacDowell) dar si o afacere cu electronice de un real succes cu sotia nr.4 (Paz Vega). In schimb, cu sotia nr.3 (Jenna Elfman) a repetat figura, devenind astfel si sotia nr.5, la baza stand, se pare, o relatie sexuala... aparte. Prima a fost doar o scurta aventura de culoare mai inchisa ( pentru ca era afro, vreau sa zic) iar cea de-a 6-a, o tanara naiva de-o seama cu fiica.
   Dupa ce v-am pus in tema cu activitatea domnului Henry, vi se va parea perfect normal ca omul sa aiba deja o noua logodnica, o fosta colega de clasa a fiicei, vacanta lor in Mexic la Cancun fiind mai mult decat logica. Doar ca, se pare, tipul moare in acesta excursie, acesta intamplare dand, de fapt, subiectul filmului. Pentru ca nevestele, foste si actuale, se vor bate... nu pe mostenire, asa cum era de asteptat, ci pe legitimitatea in a-l ingropa: unde, cum, ars sau nu, etc. Fiica, Barbie are rolul ingrat de a media toate conflictele, in conditiile in care ea nu crede in casatorie. Asadar...
   Filmul fiind nimic mai mult decat o comedie romantica, asteptati-va la cateva scene savuroase. Unii pot gasi mai mult in aceasta poveste, anume ca nimeni nu poate fi schimbat insa poate fi inteles si iubit, mai ales daca este un romantic incurabil. Altii pot vedea cum viata parintilor afecteaza in mod direct, educatia, formarea odraslelor si cum ulterior acestia iau decizii in conformitate cu ce-au primit in copilarie. Per total, un film de duminica onest si destul de plauzibil, care te va face sa razi, cam tot timpul, dar care iti va lasa si 2-3 subiecte reflectie. Distributia, una fara cusur, se achita onorabil de sarcini, Elisha Cuthbert reusind chiar sa ma surprinda, personal fiind destul de suspicios cand vine vorba de talentul unei femei exagerat de frumoase (dupa parerea presei de profil). Nota filmului este 6. Parerea imi apartine!

The Missing Person (2009)

 Ma asteptam la altceva atunci cand m-am hotarat sa vad acest film. Banuiam un film politist dulceag, fara consistenta,acel film pe care incerci sa-l vezi inainte de culcare stiind ca pe la jumatate ti se vor inchide ochii. Si, cel mai probabil, pentru multi exact asta va fi. Pentru ca e nevoie de o anumita stare de spirit si de destula condescendenta ca sa digeri un astfel de film, unic in felul lui. Avand aerul anilor '50, filmat si montat ca atare, poate fi, in egala masura, o incantare pentru o anumita categorie de spectatori.
  John Rosow(Michael Shannon) este un detectiv particular model: singuratic, falit,  aproape alcoolic, vesnic cu tigara intre dinti insa suficient de perspicace incat sa miroasa orice combinatie. In urma primirii unui telefon nocturn de la un misterios om de afaceri (clasic, nu?) acesta pleaca in urmarirea unui individ care calatoreste cu trenul de la Chicago la Los Angeles, insotit de un copil. Si cam asta e tot! Pentru ca in cazul acestui film actiunea cade in plan secund, subiectul fiind singuratatea, izolarea, ce drame ne determina sa ajungem in situatia asta si cum ne afecteaza psihicul, viata.
  Michael Shannon interpreteaza fara greseala, intrand incredibil de bine in pielea personajului si reusind astfel, dupa parerea mea, rolul carierei sale. Regizorul Noah Buschel se achita remarcabil de sarcina, filmul desi pe alocuri prozaic si tern, avand un aer placut de film noir. Sunt convins ca nu vor fi multi cei care sa aduca osanale acestei productii, insa eu il consider un film bun si original. Nota 7.5. Parerea mea!

Dear John (2010)

  Cum a reusit acest film sa faca 7 saptamani la rand incasari mai mari decat "Avatar", va ramane, alaturi de desenele de la Nazca sau statuile din Insula Pastelui, una din marile si de neexplicat enigme ale civilizatiei. Sau va fi studiu de caz pentru aceia care vor sa aprofundeze anumite tehnici de marketing.Insa , in niciun caz, nu se va studia la vreo facultate de profil. Pentru ca "e admirabil, e sublim dar lipseste cu desavarsire". Punctul forte (in caz ca exista asa ceva la aceasta productie) este dat de prezenta lui Channing Tatum. Am spus bine "prezenta" si nu interpretarea, in sensul ca tipul face un rol bun stand imobil, inflexibil, fara rictus la aflarea unor vesti destul de nasoale, etc. In rest, liniste, pace si plictiseala, stimata audienta.
   Povestea e simpla: un militar in permisie(Channing Tatum) se indragosteste maxim de o prea-frumoasa si cuvioasa domnita pe nume Ileana Cosanzeana - pardon!!! -Savannah Curtis (Amanda Seyfried). Toata treaba dureaza fix 2 saptamani dupa care tipul pleca si are pretentia ca ea sa-l astepte suficient de mult, mai precis cat are el chef sa-si serveasca patria(in prima faza 1 an dupa care din cauza de 9/11, vrea sa mai combata vreo 2). Daca va apuca rasul nu va condamn! Evident ca si cea mai pura dintre fecioare are necesitati cat se poate de obiective astfel ca il anunta printr-o scrisoare urmatoarele: cu incepere imediata va fi foarte ocupata sa se marite. Cu altul, desigur! Am uitat sa mentionez ca cei doi porumbei isi scriau non-stop, acesta fiind, dupa parerea mea, subiectul filmului. Ma rog... drame! Si dupa vreo 8 ani se regasesc.Si gata!
  Am inteles ca romanul este considerabil mai reusit, de altfel cam tot ce scrie Nicholas Sparks este bun si, in consecinta ecranizat. In schimb regizorul Lasse Hallström nu reuseste sa ma impresioneze de data asta, asa cum a facut-o cu povestea cainelui Hachiko. Filmul e destul de bine facut insa nu se insista suficient pe scurta poveste de dragoste, cea care este la propriu, motorul intregi productii.Si ca sa conchid, este un film lacrimogen pentru acei copii care nu s-au hotarat inca daca sa fie Emo sau fani Guta, singura problema fiind ca in America e interzis sub 13ani (nu prea inteleg de ce, insa e treaba CNA-ului american).Insa copilul de sub 13 ani din Romania are acces maxim la informatie (motiv pentru care n-o foloseste decat daca e dezbracata macar un pic!) asa ca poate sa zica CNA-ul ce vrea el!

   Nota 5! Hai pa!

Crazy Heart (2009)

  Un film cu 2 Oscaruri si cu Jeff Bridges pe care-l admir de cand ma stiu, nu avea cum sa nu-mi atraga atentia chiar daca subiectul este destul de departe de "simtirea" noastra prea balcanica: "viata si opera" unui artist country, ajuns la 57 de ani falit si alcoolic.
  Bad Blake(Jeff Bridges) este o ruina! Canta pe unde mai poate sa prinda contracte si traieste pentru a bea si a fuma excesiv. Intamplarea face sa o cunoasca pe mai tanara  Jean(Maggie Gyllenhaal) si pe fiul de 4 ani al acesteia. Nu trebuie sa fii deloc intuitiv ca sa-ti dai seama ca aceasta ii va schimba ireversibil viata. Cam asta e tot filmul, insa felul in care Jeff Bridges isi face rolul.... asta e de vazut, intr-adevar! Omul isi merita Oscarul cu prisosinta mai ales ca-l incearca Academia cu nominalizarile de vreo 40 de ani.
  In concluzie, un film bun in care avem placerea sa-l revedem si pe Robert Duvall sau pe  Colin Farrell intr-un rol destul de.... nepotrivit, ca sa nu folosesc un cuvant tare. Nota este.... usor peste 7. Parerea mea!

The Ministers (2009)

 Acest film este o pasare rara pentru ca trebuie sa fie destul de greu sa faci un film atat de prost cand ai la dispozitie, totusi, doi actori talentati: John Leguizamo si Harvey Keitel. Unde mai pui ca Leguizamo are rol dublu, scenele in care evolueaza fiind inzecit mai slabe cat despre Keitel, face probabil rolul cel mai jenant din cariera.
  Filmul este o tortura din primul pana in ultimul minut. Eu am vazut primele 20-25 de minute dupa care am derulat la sfarsit pentru teribilul final. Sunt ferm convins ca n-am pierdut nimic din "esenta" productiei, nota de 4 fiind perfect justificata. Astfel ca va recomand sa nu va lasati pacaliti de trailer si de distributie (asa cum am facut eu!) si sa spuneti un "nu" hotarat filmului.Parerea mea!