Mr. Nobody (2009)

   Probabil, nu multi dintre voi sunt familiarizati cu "Teoria Corzilor", fizica cuantica nefiind un subiect de discutat intre doua beri. Pe scurt, teoria spune ca universul ar fi format din niste particule elementare si invizibile numite corzi si ca are 10 dimensiuni nu 4 (lungime, latime, inaltime si timpul) asa cum sesizam noi. Din acest motiv, existenta unor universuri paralele este foarte probabila. Mai pe intelesul tuturor, aceste mici corzi produc materie atunci cand vibreaza sub actiunea unor forte. Daca toata treaba asta vi se pare ridicola, aflati ca este principala preocupare a multor fizicieni celebri, ei nefacand altceva decat sa continuie munca prea-celebrului Albert Einstein care le-a aruncat momeala postuland ca timpul este cea de a 4-a dimensiune.

  Terminand cu lectia de fizica nu tocmai documentata imi voi indrepta atentia asupra filmului. Nemo Nobody (Jared Leto) are doar 118ani si este cel mai batran om din lume. Insa mai detine un record: este ultimul muritor de pe planeta, anul fiind 2092. Avand vesnicia la picioare, omenirea este preponderent preocupata sa afle trecutul acestui ultim muritor, singura problema fiind ca acesta isi aminteste nenumarate existente paralele, cu sotii diferite, cu nenumarati copii sau fara, cu cariere de succes sau dimpotriva. Omenirea este confuza! Extraordinarul regizor belgian Jaco Van Dormael ne induce ideea ca totul este rodul imaginatiei copilului Nemo care la varsta de 9 ani este pus in situatia de a alege intre unul dintre cei doi parinti, acestia divortand. Si, citind comentariile multora despre acest fim, am observat ca exact asta au inteles. Adevarul insa este altul: functie de alegerile pe care le facem in situatii limita, urmam un anumit parcurs, insa continuam sa traim si intr-un univers paralel, in baza alegerii pe care n-am facut-o. Daca totul s-ar fi intamplat doar in imaginatia unui copil, sfarsitul filmului nu ar mai avea sens. Pentru ca eroul nostru moare iar timpul se deruleaza inapoi, acesta inviind, devenind din ce in ce mai tanar si tot asa, pana la Big Bang. Ce inseamna asta? Ca momentul sfarsitului ultimului om muritor coincide cu sfarsitul expansiunii universului, acesta intorcandu-se la forma de singularitate gravitationala (adica punctul de concetratie maxima cu gravitatie imensa si unde legile fizicii nu se mai aplica). Ce ziceti de treaba asta? Sau v-am cam plictisit? Pana la urma, e totusi un film, de ce ma zbat atat? Pentru ca eu asta am inteles din acest film hipnotic, de o frumusete stranie si despre care simteam nevoia sa spun cuiva.
   Nota 8.5 pentru aceasta coproductie Canada/Belgia/Franta/Germania vorbita foarte bine in engleza de Diane Kruger, Juno Temple si restul. Bravo!

Joyeux Noël (2005)

     Daca al 2-lea razboi mondial e inca in memoria noastra colectiva, cinematografia avand, poate cel mai important rol in mediatizarea lui, despre primul, supranumit si "cel mare" se vorbeste din ce in ce mai putin. Chiar daca este destul de evident ca al 2-lea este consecinta frustrarii acumulate de cei invinsi in primul.
    Filmul este un omagiu adus acelor soldati care, in noaptea de Craciun a anului 1914, au fraternizat cu inamicul in anumite puncte ale frontului. Cu o distributie fara mare rezonanta in care doar Diane Kruger este exceptia, filmul impresioneaza nu doar prin calitatea unor interpretari  cat  prin abundenta de mesaje: importanta traditiei, duplicitatea oricarei religii in raport cu statul sau individul, discrepanta uriasa dintre cel care da ordinul si cel care-l executa insa si puterea muzicii de a transcede indiferent de limba, convingeri politice sau religioase.
    "Desi sunt evreu deci Craciunul nu reprezinta nimic pentru mine, nu voi uita emotia acestei nopti niciodata" spune comandantul german ( sesizati nuanta!) dupa slujba tinuta de preotul scotian in fata tuturor soldatilor, fie ei francezi, germani sau britanici.
   De Craciun, pe muzica unui tenor german si a unei soprane daneze(Diane Kruger), se bea sampanie frantuzeasca si se joaca fotbal cu scotienii. Si se ingroapa mortii. Apoi razboiul poate sa continue.

   Am constatat cu mandrie ca Romania este una din cele 5 tari participante la aceasta coproductie. Ultima, e adevarat, dar uneori, e bine sa fi macar roata de rezerva. Pentru ca filmul (nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film strain) merita toata atentia. Nota 8.
  Parerea mea!