miercuri, 14 iulie 2010

Clash of the Titans (2010)

  "Clash of the Titans" reprezinta exemplul clasic despre cum se poate face un film mediocru avand la dispozitie o distributie buna sau despre cum sa utilizezi actorii suficient de putin astfel incat sa nu-i platesti prea mult, dar totusi punandu-i pe afis, sa ai public, deci sa faci un profit bunicel.
   Remake dupa o creatie omonima din anii '80, filmul ne prezinta incercarea epica a legendarului Perseus (Sam Worthington) de a ucide atat gorgona Medusa cat si bestia Kraken. Si cam aici se temina asemanarile intre cele doua filme, actuala creatie neavand nicio legatura cu legenda antica, mai ales. Pe scurt, legenda spune ca Perseu este ajutat de zei, inclusiv de Hades (Ralph Fiennes). In viziunea din 2010, Hades vrea sa-l detroneze pe Zeus (Liam Neeson), facand astfel din sarmanul zeu subpamantean  inamicul public numarul 1. Astfel ca eroul nostru lupta pentru un scop obscur tradus printr-o ura maxima fata de zei. Motivul secund este salvarea printesei Andromeda dar numai daca este posibil si are timp, eroul nefiind animat de dorinte carnale pentru una din frumusetile antichitatii. De altfel, dupa ce o salveaza, incaleca pe inaripatul Pegas indreptandu-se intr-o directie necunoscuta ce va face -cum altfel!- subiectul unei continuari.
  Punctul forte al filmului ar fi trebuit sa fie efectele speciale, eventual un scenariu care sa hraneasca apetenta publicului pentru suspans si sex, combinate cu replici care mai de care mai inteligente. Efectele speciale ... par ieftine, sex n-avem, replicile memorabile gen "We are spartans!" sau "Hasta la vista baby!" lipsesc cu desavarsire cat despre suspans, prefer sa ma abtin. Filmul are totusi o calitate: nu e lung! Astfel ca nota mea este un pic peste 5. Parerea mea!

marți, 6 iulie 2010

You Don't Know Jack (2010)

   Binecunoscutul regizor Barry Levinson ne spune povestea nu mai putin celebrului patolog Jack Kevorkian, supranumit si Doctorul Moarte(Dr. Death), poate cel mai cunoscut medic din State datorita activitatii sale mai putin obisnuite: sinuciderea asistata. Activist notoriu in sustinerea eutanasiei, Kevorkian a asistat 133 de persoane(conform avocatului sau) care sufereau de boli in faza terminala, activitate ce i-a adus nenumarate procese penale dar si celebriatea, intr-o societate puritana ca cea americana. Acuzat pe baza unor legi de drept comun acesta s-a prezentat in sala de judecata imbracat in haine de epoca si incatusat la un stalp al infamiei spunand ca "Inchizitia inca exista". In timpul unui alt proces, cautiunea fiind mult prea mare, acesta a facut timp de 19 zile greva foamei. A fost eliberat contra unei cautiuni mult reduse (100usd), castigand ulterior procesul. Ramas singur in lupta sa pentru legiferarea eutanasiei in statul Michigan (Olanda o legalizase deja) acesta da publicitatii o caseta in care injecteaza un bolnav in faza terminala si care-si daduse acordul, cu o substanta letala. Este acuzat de crima, se apara singur, pierde si este condamnat la inchisoare. Este eliberat in 2007 la 79 de ani, dupa mai mult de 8 ani de temnita, pentru buna purtare.
   Ce face insa acest film mare, nu este doar subiectul ci interpretatrea extraordinara a lui Al Pacino sub bagheta magica a lui Berry Levinson. John Goodman si  Susan Sarandon dau consistenta filmului, intreaga distributie fiind una de exceptie. Nu va asteptati la o expunere obiectiva, filmul este pro eutanasie astfel ca pentru cei mult prea habotnici, nu-l recomand. Insa, daca considerati ca mentinerea in viata a unei persoane contrar vointei sale nu face decat sa sustina un sistem medical privat, sa nu aveti nicio retinere. Intrebat de catre un activist catolic: "Doctore, chiar nu ai niciun Dumnezeu?" acesta raspunde: " Ba da, desigur! Pe al meu il cheama Johann Sebastian Bach si cel putin al meu nu este inventat.". Merita mentionat ca "simpaticul" doctor a avut o prolifica activitate artistica, fiind un muzician si pictor foarte apreciat de catre unii, panzele sale nefiind disponibile inca. Sunt convins ca oricine si-ar dori sa vada un tablou intitulat "Copil mancand carne dintr-un corp in descompunere" sau altele asemenea.
   In concluzie, un film de 8.5 controversat, dar care merita din plin. Parerea mea!

duminică, 4 iulie 2010

Triage (2009)

   M-am asezat plin de speranta in fata televizorului. Colin Farrell  si Paz Vega  intr-o productie cu subiect interesant, suna chiar promitator. Si incepe destul de bine, doar ca inceputul... ei bine, nu se mai termina! Dupa vreo 60 de minute incepi sa te gandesti daca ai vazut intr-adevar ceva pana in momentul respectiv cu exceptia catorva scene destul de tari ce implica executii sumare sau combatanti  impuscati in spate. Apoi, filmul neoferindu-ti prea mult, te gandesti ce cauta Colin Farrell in rolul asta care nu-l prinde deloc si de ce Paz Vega e intr-o pasa asa de proasta (si sunt elegant, credeti-ma!). Totusi, intuind ca nu mai poate dura mult, am asteptat stoic, sfarsitul. In subconstient cred ca speram la ceva exceptional, care sa-mi schimbe impresia. Nu s-a intamplat!
  Am sa povestesc totusi sumar filmul, in speranta ca voi scuti pe cineva de o pierdere inutila de timp, stiut fiind ca C.F. atrage un numar important de dudui la filmele sale si nici P.V. nu lasa prea multi tipi indiferenti.
  Domnul Farrell este un reporter de razboi ce-mparte asternutul cu sotia Paz, mai ales cand nu e plecat in teatre de razboi impreuna cu prietenul sau, fotograf si el. Anul este 1988, razboiul este in Kurdistan. Eroul nostru este socat de modul in care sunt triati ranitii (de unde si titlul!) de catre unicul medic aflat la fata locului: cei cu sanse sunt ingrijiti, cei fara sunt impuscati in cap, de catre medic. Iti trebuie un stomac destul de tare ca sa vezi treaba asta motiv pentru care prietenul vrea acasa la sotia lui, care sta sa nasca. C.F. il convinge sa mai stea 2 zile doar ca in ultima dintre ele prietenul sufera accidentul cel rau, respectiv ramane fara picioare. Trebuind sa-l care pana la tabara (unde, oricum ma indoiesc ca l-ar fi tratat doctorul-calau) C.F. este pus in situatia de a traversa un mare rau (desi in tabara nu aveau apa mai deloc) si avandu-l pe amic in spate alege sa se salveze pe sine. Drama! Dra-ma!! Revenit la glia strabuna si la nevasta iubitoare, eroul nostru este foarte afectat la mansarda (stres post-traumatic, cum zic americanii) astfel ca minte in legatura cu toata tarasenia dar este deconspirat in final de catre bunicul sotiei, un deloc intamplator, celebru psiholog spaniol. Si gata!
  Concluzionand, filmul este mediocru, nota mea fiind 5, poate 5,5. Am convingerea ca o anumita categorie de spectatori, mai sensibili, il vor aprecia mai mult decat mine, pentru scenele dure ce infatiseaza mame care si-a pierdut intreaga familie, mormane de oseminte, cranii de copii, etc. Din pacate, pe mine nu m-au convins nici macar aceste imagini, granita dintre socant si grotesc-spre-penibil fiind extrem de fina. Filmele horror, pornografia sau "Stirile de la ora 5" sunt exemple ce sustin foarte bine aceasta ipoteza. A nu se intelege ca nu simpatizez cu tragedia poporului kurd sau a oricaruei natii oprimate. Insa, ce-i prea mult, strica! Parerea mea!

sâmbătă, 3 iulie 2010

Mr. Nobody (2009)

   Probabil, nu multi dintre voi sunt familiarizati cu "Teoria Corzilor", fizica cuantica nefiind un subiect de discutat intre doua beri. Pe scurt, teoria spune ca universul ar fi format din niste particule elementare si invizibile numite corzi si ca are 10 dimensiuni nu 4 (lungime, latime, inaltime si timpul) asa cum sesizam noi. Din acest motiv, existenta unor universuri paralele este foarte probabila. Mai pe intelesul tuturor, aceste mici corzi produc materie atunci cand vibreaza sub actiunea unor forte. Daca toata treaba asta vi se pare ridicola, aflati ca este principala preocupare a multor fizicieni celebri, ei nefacand altceva decat sa continuie munca prea-celebrului Albert Einstein care le-a aruncat momeala postuland ca timpul este cea de a 4-a dimensiune.
  Terminand cu lectia de fizica nu tocmai documentata imi voi indrepta atentia asupra filmului. Nemo Nobody (Jared Leto) are doar 118ani si este cel mai batran om din lume. Insa mai detine un record: este ultimul muritor de pe planeta, anul fiind 2092. Avand vesnicia la picioare, omenirea este preponderent preocupata sa afle trecutul acestui ultim muritor, singura problema fiind ca acesta isi aminteste nenumarate existente paralele, cu sotii diferite, cu nenumarati copii sau fara, cu cariere de succes sau dimpotriva. Omenirea este confuza! Extraordinarul regizor belgian Jaco Van Dormael ne induce ideea ca totul este rodul imaginatiei copilului Nemo care la varsta de 9 ani este pus in situatia de a alege intre unul dintre cei doi parinti, acestia divortand. Si, citind comentariile multora despre acest fim, am observat ca exact asta au inteles. Adevarul insa este altul: functie de alegerile pe care le facem in situatii limita, urmam un anumit parcurs, insa continuam sa traim si intr-un univers paralel, in baza alegerii pe care n-am facut-o. Daca totul s-ar fi intamplat doar in imaginatia unui copil, sfarsitul filmului nu ar mai avea sens. Pentru ca eroul nostru moare iar timpul se deruleaza inapoi, acesta inviind, devenind din ce in ce mai tanar si tot asa, pana la Big Bang. Ce inseamna asta? Ca momentul sfarsitului ultimului om muritor coincide cu sfarsitul expansiunii universului, acesta intorcandu-se la forma de singularitate gravitationala (adica punctul de concetratie maxima cu gravitatie imensa si unde legile fizicii nu se mai aplica). Ce ziceti de treaba asta? Sau v-am cam plictisit? Pana la urma, e totusi un film, de ce ma zbat atat? Pentru ca eu asta am inteles din acest film hipnotic, de o frumusete stranie si despre care simteam nevoia sa spun cuiva.
   Nota 8.5 pentru aceasta coproductie Canada/Belgia/Franta/Germania vorbita foarte bine in engleza de Diane Kruger, Juno Temple si restul. Bravo!

vineri, 2 iulie 2010

Pride & Prejudice (2005)

  Daca te-ai plictisit sau daca vrei ceva deosebit. Daca vrei sa petreci o seara agreabila cu sotia, sotul, prietenii sau... singur. Daca esti trist sau exulti de fericire. Daca esti indragostit sau te simti parasit. Daca te enerveaza TVA-ul de 24%. Daca ai citit vreodata Jane Austen sau macar ai avut intentia. Daca nu te intereseaza AcasaTV, ProTV, Antenele, ZeroTV iar fotbalul te lasa rece. Daca esti rapidist sau alt cartierist. Daca esti adolescent, virgin sau doar frigid. Daca esti casatorit de 50 de ani si vrei sa-ti aduci aminte de ce ai facut pasul asta. Daca-ti plac englezii sau engleza. Daca-ti plac castelele, decorurile de epoca sau doar Keira Knightley. Daca stii cine e Donald Sutherland sau macar Judi Dench. Daca esti pasionat de regia de film sau doar de lectura. Daca vrei sa te imbeti si n-ai motiv. Daca nu gasesti niciun blog interesant si n-ai ce face.Daca ai vazut "Atonement " in regia aceluiasi Joe Wright si ti-a placut.Chiar daca cartile sunt pentru tine de cupa, pica, trefla si caro iar "Acces direct" l-ai vazut deja si in reluare. Chiar daca esti PSD-ist, PDL-ist sau orice fel de "-ist". Daca esti cocalaro-maneslist sau pitipoanca-gen insa prietenii nu vor sa-ti spuna ca sa nu-ti raneasca sentimentele. Daca porti doar roz, sau porti chiloti de dama desi ai cocosel. Chiar daca nu te regasesti in nicio categorie mai sus mentionata si doar ce-ti place tie e frumos... Trebuie sa vezi filmul asta! Sau sa-l revezi daca esti in cazul meu.
   Si pe considerentul Academiei Catavencu cum ca citittorii mei sunt mai inteligenti decat ai lor, n-am sa va povestesc nimic. Cititi cartea sau priviti filmul. Macar cate o data din fiecare. Eu, filmul, am sa-l mai revad, cu certitudine. E prea bun! E impecabil!
   Un 8 mare de la mine si vizionare placuta!

joi, 1 iulie 2010

Pontypool (2008)

  N-aveam chef de ceva..... greu. Mi-a zis ca un "horror" canadian este exact ce-mi trebuie. Astia vorbesc preponderent in engleza, o crima, un viol, un zombie ceva; nimic complicat, nimic care sa ma solicite prea tare inainte de culcare. Nimic mai gresit!
  Toata treaba se petrece in studioul unui post de radio aflat la subsolul unei biserici dintr-un foarte mic oras din Ontario-Canada. Cativa actori, trei, patru.... poate sase. "Buget redus" imi zic, fara vreo conotatie aparte. Am vazut multe filme cu buget mic dar care au facut, ulterior averi (vezi "Pi" si nu numai).
  Personajul principal Grant Mazzy interpretat de Stephen McHattie este acel om de radio care, desi celebru, nu mai este angajat de catre nimeni datorita comportamentului, ajungand astfel la acest mic studio. Insa, ce va incepe ca o dimineata banala de 14 februarie se va transforma intr-o tragedie ingrozitoare. Intreaga populatie a oraselului Pontypool este inexplicabil afectata de un virus care se transmite prin... limba engleza. Iar eroul nostru asistat de echipa din redactie, se vor erija in mesagerii Apocalipsei, incercand sa inteleaga fenomenul si sa gaseasca, daca se poate, o solutie.
   Frumusetea acestui film rezida din scenariu, din interpretarea foarte buna a personajului pricipal insa si din viziunea regizorului, care a vrut un film mai mult... inteligent decat impresionant. In fapt, apar doar cativa zombie iar acestia nu au nimic macabru. Insa, pe masura ce intri mai mult in film, tensiunea creste gradual desi poate parea destul de plictisitor sa urmareste zeci de minute un individ care vorbeste la un microfon. Este un film care-ti da de gandit mult timp dupa ce s-a terminat (cu conditia sa-l urmaresti cu atentie!). Si, ca sa fiu sincer, voi incheia dandu-i un 7.5 ca sa ma pot retrage la o tigara. Vreau sa-mi dau seama daca eroii nostrii erau infectati, iar daca da, cand s-a petrecut contaminarea.

marți, 1 iunie 2010

Food, Inc. (2008)

  Daca va intereseaza ce si cum mancati, documentarul in discutie trebuie vazut. Cu siguranta veti privi cu alti ochi eternul pui pe care-l cumparati din supermarket. De asemenea, puteti afla chestii interesante, cum ar fi:
  - circa 78% din produsele dintr-un supermarket american contin porumb, soia sau derivate ale acestora(ma intreb in Romania cum o fi);
  - bovinele sunt hranite cu porumb(desi sunt ierbivore) pentru a fi ingrasate fortat, insa dezvolta agenti patogeni (Salmonela, E. Coli) care in cazul unei alimentatii corecte cu furaje n-ar exista;
  - un cheeseburger de la McDonalds poate contine carne din cateva mii de vaci diferite, riscul de inbolnavire in masa fiind urias;
  - motivul pentru care legumele sunt scumpe iar chipsurile sau sucurile foarte ieftine este ca cele din urma contin preponderent porumb (sau derivati), care este subventionat in toate statele dezvoltate si, in consecinta, ieftin;
  - din cauza alimentatiei, 1 din 3 copii americani fac forme infantile de diabet, in cazul paturilor sarace (emigranti, sud-americani, etc.) raportul ajungand la 1 din 2.
   Daca v-am trezit interesul, sper sa vedeti documentarul in intregime. Ne-a luat circa 30 de ani sa invatam sa producem si sa mancam nesanatos. Sper sa ne ia mult mai putin sa ne aducem aminte cum plantau bunicii nostrii o rosie sau un morcov. Va merita sa asteptam sa creasca planta, sa o culegem iar gustul va fi inegalabil, va garantez. Iar inainte sa ma duc sa plantez niste ardei iuti pe balcon (o treaba foarte simpla!) trebuie sa dau nota 8.5 acestui documentar foarte bun.