miercuri, 14 iulie 2010

Clash of the Titans (2010)

  "Clash of the Titans" reprezinta exemplul clasic despre cum se poate face un film mediocru avand la dispozitie o distributie buna sau despre cum sa utilizezi actorii suficient de putin astfel incat sa nu-i platesti prea mult, dar totusi punandu-i pe afis, sa ai public, deci sa faci un profit bunicel.
   Remake dupa o creatie omonima din anii '80, filmul ne prezinta incercarea epica a legendarului Perseus (Sam Worthington) de a ucide atat gorgona Medusa cat si bestia Kraken. Si cam aici se temina asemanarile intre cele doua filme, actuala creatie neavand nicio legatura cu legenda antica, mai ales. Pe scurt, legenda spune ca Perseu este ajutat de zei, inclusiv de Hades (Ralph Fiennes). In viziunea din 2010, Hades vrea sa-l detroneze pe Zeus (Liam Neeson), facand astfel din sarmanul zeu subpamantean  inamicul public numarul 1. Astfel ca eroul nostru lupta pentru un scop obscur tradus printr-o ura maxima fata de zei. Motivul secund este salvarea printesei Andromeda dar numai daca este posibil si are timp, eroul nefiind animat de dorinte carnale pentru una din frumusetile antichitatii. De altfel, dupa ce o salveaza, incaleca pe inaripatul Pegas indreptandu-se intr-o directie necunoscuta ce va face -cum altfel!- subiectul unei continuari.
  Punctul forte al filmului ar fi trebuit sa fie efectele speciale, eventual un scenariu care sa hraneasca apetenta publicului pentru suspans si sex, combinate cu replici care mai de care mai inteligente. Efectele speciale ... par ieftine, sex n-avem, replicile memorabile gen "We are spartans!" sau "Hasta la vista baby!" lipsesc cu desavarsire cat despre suspans, prefer sa ma abtin. Filmul are totusi o calitate: nu e lung! Astfel ca nota mea este un pic peste 5. Parerea mea!

marți, 6 iulie 2010

You Don't Know Jack (2010)

   Binecunoscutul regizor Barry Levinson ne spune povestea nu mai putin celebrului patolog Jack Kevorkian, supranumit si Doctorul Moarte(Dr. Death), poate cel mai cunoscut medic din State datorita activitatii sale mai putin obisnuite: sinuciderea asistata. Activist notoriu in sustinerea eutanasiei, Kevorkian a asistat 133 de persoane(conform avocatului sau) care sufereau de boli in faza terminala, activitate ce i-a adus nenumarate procese penale dar si celebriatea, intr-o societate puritana ca cea americana. Acuzat pe baza unor legi de drept comun acesta s-a prezentat in sala de judecata imbracat in haine de epoca si incatusat la un stalp al infamiei spunand ca "Inchizitia inca exista". In timpul unui alt proces, cautiunea fiind mult prea mare, acesta a facut timp de 19 zile greva foamei. A fost eliberat contra unei cautiuni mult reduse (100usd), castigand ulterior procesul. Ramas singur in lupta sa pentru legiferarea eutanasiei in statul Michigan (Olanda o legalizase deja) acesta da publicitatii o caseta in care injecteaza un bolnav in faza terminala si care-si daduse acordul, cu o substanta letala. Este acuzat de crima, se apara singur, pierde si este condamnat la inchisoare. Este eliberat in 2007 la 79 de ani, dupa mai mult de 8 ani de temnita, pentru buna purtare.
   Ce face insa acest film mare, nu este doar subiectul ci interpretatrea extraordinara a lui Al Pacino sub bagheta magica a lui Berry Levinson. John Goodman si  Susan Sarandon dau consistenta filmului, intreaga distributie fiind una de exceptie. Nu va asteptati la o expunere obiectiva, filmul este pro eutanasie astfel ca pentru cei mult prea habotnici, nu-l recomand. Insa, daca considerati ca mentinerea in viata a unei persoane contrar vointei sale nu face decat sa sustina un sistem medical privat, sa nu aveti nicio retinere. Intrebat de catre un activist catolic: "Doctore, chiar nu ai niciun Dumnezeu?" acesta raspunde: " Ba da, desigur! Pe al meu il cheama Johann Sebastian Bach si cel putin al meu nu este inventat.". Merita mentionat ca "simpaticul" doctor a avut o prolifica activitate artistica, fiind un muzician si pictor foarte apreciat de catre unii, panzele sale nefiind disponibile inca. Sunt convins ca oricine si-ar dori sa vada un tablou intitulat "Copil mancand carne dintr-un corp in descompunere" sau altele asemenea.
   In concluzie, un film de 8.5 controversat, dar care merita din plin. Parerea mea!

duminică, 4 iulie 2010

Triage (2009)

   M-am asezat plin de speranta in fata televizorului. Colin Farrell  si Paz Vega  intr-o productie cu subiect interesant, suna chiar promitator. Si incepe destul de bine, doar ca inceputul... ei bine, nu se mai termina! Dupa vreo 60 de minute incepi sa te gandesti daca ai vazut intr-adevar ceva pana in momentul respectiv cu exceptia catorva scene destul de tari ce implica executii sumare sau combatanti  impuscati in spate. Apoi, filmul neoferindu-ti prea mult, te gandesti ce cauta Colin Farrell in rolul asta care nu-l prinde deloc si de ce Paz Vega e intr-o pasa asa de proasta (si sunt elegant, credeti-ma!). Totusi, intuind ca nu mai poate dura mult, am asteptat stoic, sfarsitul. In subconstient cred ca speram la ceva exceptional, care sa-mi schimbe impresia. Nu s-a intamplat!
  Am sa povestesc totusi sumar filmul, in speranta ca voi scuti pe cineva de o pierdere inutila de timp, stiut fiind ca C.F. atrage un numar important de dudui la filmele sale si nici P.V. nu lasa prea multi tipi indiferenti.
  Domnul Farrell este un reporter de razboi ce-mparte asternutul cu sotia Paz, mai ales cand nu e plecat in teatre de razboi impreuna cu prietenul sau, fotograf si el. Anul este 1988, razboiul este in Kurdistan. Eroul nostru este socat de modul in care sunt triati ranitii (de unde si titlul!) de catre unicul medic aflat la fata locului: cei cu sanse sunt ingrijiti, cei fara sunt impuscati in cap, de catre medic. Iti trebuie un stomac destul de tare ca sa vezi treaba asta motiv pentru care prietenul vrea acasa la sotia lui, care sta sa nasca. C.F. il convinge sa mai stea 2 zile doar ca in ultima dintre ele prietenul sufera accidentul cel rau, respectiv ramane fara picioare. Trebuind sa-l care pana la tabara (unde, oricum ma indoiesc ca l-ar fi tratat doctorul-calau) C.F. este pus in situatia de a traversa un mare rau (desi in tabara nu aveau apa mai deloc) si avandu-l pe amic in spate alege sa se salveze pe sine. Drama! Dra-ma!! Revenit la glia strabuna si la nevasta iubitoare, eroul nostru este foarte afectat la mansarda (stres post-traumatic, cum zic americanii) astfel ca minte in legatura cu toata tarasenia dar este deconspirat in final de catre bunicul sotiei, un deloc intamplator, celebru psiholog spaniol. Si gata!
  Concluzionand, filmul este mediocru, nota mea fiind 5, poate 5,5. Am convingerea ca o anumita categorie de spectatori, mai sensibili, il vor aprecia mai mult decat mine, pentru scenele dure ce infatiseaza mame care si-a pierdut intreaga familie, mormane de oseminte, cranii de copii, etc. Din pacate, pe mine nu m-au convins nici macar aceste imagini, granita dintre socant si grotesc-spre-penibil fiind extrem de fina. Filmele horror, pornografia sau "Stirile de la ora 5" sunt exemple ce sustin foarte bine aceasta ipoteza. A nu se intelege ca nu simpatizez cu tragedia poporului kurd sau a oricaruei natii oprimate. Insa, ce-i prea mult, strica! Parerea mea!

sâmbătă, 3 iulie 2010

Mr. Nobody (2009)

   Probabil, nu multi dintre voi sunt familiarizati cu "Teoria Corzilor", fizica cuantica nefiind un subiect de discutat intre doua beri. Pe scurt, teoria spune ca universul ar fi format din niste particule elementare si invizibile numite corzi si ca are 10 dimensiuni nu 4 (lungime, latime, inaltime si timpul) asa cum sesizam noi. Din acest motiv, existenta unor universuri paralele este foarte probabila. Mai pe intelesul tuturor, aceste mici corzi produc materie atunci cand vibreaza sub actiunea unor forte. Daca toata treaba asta vi se pare ridicola, aflati ca este principala preocupare a multor fizicieni celebri, ei nefacand altceva decat sa continuie munca prea-celebrului Albert Einstein care le-a aruncat momeala postuland ca timpul este cea de a 4-a dimensiune.
  Terminand cu lectia de fizica nu tocmai documentata imi voi indrepta atentia asupra filmului. Nemo Nobody (Jared Leto) are doar 118ani si este cel mai batran om din lume. Insa mai detine un record: este ultimul muritor de pe planeta, anul fiind 2092. Avand vesnicia la picioare, omenirea este preponderent preocupata sa afle trecutul acestui ultim muritor, singura problema fiind ca acesta isi aminteste nenumarate existente paralele, cu sotii diferite, cu nenumarati copii sau fara, cu cariere de succes sau dimpotriva. Omenirea este confuza! Extraordinarul regizor belgian Jaco Van Dormael ne induce ideea ca totul este rodul imaginatiei copilului Nemo care la varsta de 9 ani este pus in situatia de a alege intre unul dintre cei doi parinti, acestia divortand. Si, citind comentariile multora despre acest fim, am observat ca exact asta au inteles. Adevarul insa este altul: functie de alegerile pe care le facem in situatii limita, urmam un anumit parcurs, insa continuam sa traim si intr-un univers paralel, in baza alegerii pe care n-am facut-o. Daca totul s-ar fi intamplat doar in imaginatia unui copil, sfarsitul filmului nu ar mai avea sens. Pentru ca eroul nostru moare iar timpul se deruleaza inapoi, acesta inviind, devenind din ce in ce mai tanar si tot asa, pana la Big Bang. Ce inseamna asta? Ca momentul sfarsitului ultimului om muritor coincide cu sfarsitul expansiunii universului, acesta intorcandu-se la forma de singularitate gravitationala (adica punctul de concetratie maxima cu gravitatie imensa si unde legile fizicii nu se mai aplica). Ce ziceti de treaba asta? Sau v-am cam plictisit? Pana la urma, e totusi un film, de ce ma zbat atat? Pentru ca eu asta am inteles din acest film hipnotic, de o frumusete stranie si despre care simteam nevoia sa spun cuiva.
   Nota 8.5 pentru aceasta coproductie Canada/Belgia/Franta/Germania vorbita foarte bine in engleza de Diane Kruger, Juno Temple si restul. Bravo!

vineri, 2 iulie 2010

Pride & Prejudice (2005)

  Daca te-ai plictisit sau daca vrei ceva deosebit. Daca vrei sa petreci o seara agreabila cu sotia, sotul, prietenii sau... singur. Daca esti trist sau exulti de fericire. Daca esti indragostit sau te simti parasit. Daca te enerveaza TVA-ul de 24%. Daca ai citit vreodata Jane Austen sau macar ai avut intentia. Daca nu te intereseaza AcasaTV, ProTV, Antenele, ZeroTV iar fotbalul te lasa rece. Daca esti rapidist sau alt cartierist. Daca esti adolescent, virgin sau doar frigid. Daca esti casatorit de 50 de ani si vrei sa-ti aduci aminte de ce ai facut pasul asta. Daca-ti plac englezii sau engleza. Daca-ti plac castelele, decorurile de epoca sau doar Keira Knightley. Daca stii cine e Donald Sutherland sau macar Judi Dench. Daca esti pasionat de regia de film sau doar de lectura. Daca vrei sa te imbeti si n-ai motiv. Daca nu gasesti niciun blog interesant si n-ai ce face.Daca ai vazut "Atonement " in regia aceluiasi Joe Wright si ti-a placut.Chiar daca cartile sunt pentru tine de cupa, pica, trefla si caro iar "Acces direct" l-ai vazut deja si in reluare. Chiar daca esti PSD-ist, PDL-ist sau orice fel de "-ist". Daca esti cocalaro-maneslist sau pitipoanca-gen insa prietenii nu vor sa-ti spuna ca sa nu-ti raneasca sentimentele. Daca porti doar roz, sau porti chiloti de dama desi ai cocosel. Chiar daca nu te regasesti in nicio categorie mai sus mentionata si doar ce-ti place tie e frumos... Trebuie sa vezi filmul asta! Sau sa-l revezi daca esti in cazul meu.
   Si pe considerentul Academiei Catavencu cum ca citittorii mei sunt mai inteligenti decat ai lor, n-am sa va povestesc nimic. Cititi cartea sau priviti filmul. Macar cate o data din fiecare. Eu, filmul, am sa-l mai revad, cu certitudine. E prea bun! E impecabil!
   Un 8 mare de la mine si vizionare placuta!

joi, 1 iulie 2010

Pontypool (2008)

  N-aveam chef de ceva..... greu. Mi-a zis ca un "horror" canadian este exact ce-mi trebuie. Astia vorbesc preponderent in engleza, o crima, un viol, un zombie ceva; nimic complicat, nimic care sa ma solicite prea tare inainte de culcare. Nimic mai gresit!
  Toata treaba se petrece in studioul unui post de radio aflat la subsolul unei biserici dintr-un foarte mic oras din Ontario-Canada. Cativa actori, trei, patru.... poate sase. "Buget redus" imi zic, fara vreo conotatie aparte. Am vazut multe filme cu buget mic dar care au facut, ulterior averi (vezi "Pi" si nu numai).
  Personajul principal Grant Mazzy interpretat de Stephen McHattie este acel om de radio care, desi celebru, nu mai este angajat de catre nimeni datorita comportamentului, ajungand astfel la acest mic studio. Insa, ce va incepe ca o dimineata banala de 14 februarie se va transforma intr-o tragedie ingrozitoare. Intreaga populatie a oraselului Pontypool este inexplicabil afectata de un virus care se transmite prin... limba engleza. Iar eroul nostru asistat de echipa din redactie, se vor erija in mesagerii Apocalipsei, incercand sa inteleaga fenomenul si sa gaseasca, daca se poate, o solutie.
   Frumusetea acestui film rezida din scenariu, din interpretarea foarte buna a personajului pricipal insa si din viziunea regizorului, care a vrut un film mai mult... inteligent decat impresionant. In fapt, apar doar cativa zombie iar acestia nu au nimic macabru. Insa, pe masura ce intri mai mult in film, tensiunea creste gradual desi poate parea destul de plictisitor sa urmareste zeci de minute un individ care vorbeste la un microfon. Este un film care-ti da de gandit mult timp dupa ce s-a terminat (cu conditia sa-l urmaresti cu atentie!). Si, ca sa fiu sincer, voi incheia dandu-i un 7.5 ca sa ma pot retrage la o tigara. Vreau sa-mi dau seama daca eroii nostrii erau infectati, iar daca da, cand s-a petrecut contaminarea.

marți, 1 iunie 2010

Food, Inc. (2008)

  Daca va intereseaza ce si cum mancati, documentarul in discutie trebuie vazut. Cu siguranta veti privi cu alti ochi eternul pui pe care-l cumparati din supermarket. De asemenea, puteti afla chestii interesante, cum ar fi:
  - circa 78% din produsele dintr-un supermarket american contin porumb, soia sau derivate ale acestora(ma intreb in Romania cum o fi);
  - bovinele sunt hranite cu porumb(desi sunt ierbivore) pentru a fi ingrasate fortat, insa dezvolta agenti patogeni (Salmonela, E. Coli) care in cazul unei alimentatii corecte cu furaje n-ar exista;
  - un cheeseburger de la McDonalds poate contine carne din cateva mii de vaci diferite, riscul de inbolnavire in masa fiind urias;
  - motivul pentru care legumele sunt scumpe iar chipsurile sau sucurile foarte ieftine este ca cele din urma contin preponderent porumb (sau derivati), care este subventionat in toate statele dezvoltate si, in consecinta, ieftin;
  - din cauza alimentatiei, 1 din 3 copii americani fac forme infantile de diabet, in cazul paturilor sarace (emigranti, sud-americani, etc.) raportul ajungand la 1 din 2.
   Daca v-am trezit interesul, sper sa vedeti documentarul in intregime. Ne-a luat circa 30 de ani sa invatam sa producem si sa mancam nesanatos. Sper sa ne ia mult mai putin sa ne aducem aminte cum plantau bunicii nostrii o rosie sau un morcov. Va merita sa asteptam sa creasca planta, sa o culegem iar gustul va fi inegalabil, va garantez. Iar inainte sa ma duc sa plantez niste ardei iuti pe balcon (o treaba foarte simpla!) trebuie sa dau nota 8.5 acestui documentar foarte bun.

luni, 31 mai 2010

Zabriskie Point (1970)

  Cautam de ceva vreme un film al lui Michelangelo Antonioni astfel ca m-am bucurat enorm atunci cand am gasit filmul in discutie. Marturisesc ca acum, dupa ce tocmai l-am terminat, sunt un pic dezamagit. Poate ca m-am nascut prea tarziu ca sa mai "prind" spiritul epocii Hippie, desi...
  Filmul incepe prezentandu-ne un grup revolutionar studentesc (actiunea se desfasoara pe fondul revoltelor studentesti din Los Angeles). Printre ei se afla si un tanar ceva mai... nerabdator, care satul fiind de atata teorie se duce si-si achizitioneaza un pistol.Cum scandalul era mare in campus, se duce glont sa vada care-i treaba si este observat cu arma in mana chiar in momentul in care este ucis un politist. Ati ghicit, devine prim-suspect. Eroul nostru fuge desigur, iar in goana lui fura un mic avion (ce altceva!). Avion foarte util in a zbura aiurea deasupra desertului (Mojave cred ca-i zice, sau ala o fi in Mexic!?) si a combina fete care conduc masini prin pustietate. In cazul nostru, o prea-frumoasa amanta de cel-mai-vorace dezvolatator imobiliar, ever! Si se iubesc prin nisip si praf intr-un mod indescriptibil. Dupa care vopsesc avionul in culori pastel iar el vede ca pe o datorie de onoare sa inapoieze avionul indiferent de riscuri. La aeroport..... toata politia din LA... pac!pac!.... ni-l impusca pe imprudent. Ea, zana Hippie de bani gata, aude la radio toata grozavia, in timp ce se indrepta spre credulul sponsor. Intra in minunata vila si iese. Nu mai suporta luxul! Gata! Si cu ochii minti vede vila explodand, zambind complice. E vindecata! Minune! Jos capitalismul! Traiasca Che Guevara, Karl Marx si toti fratii lor!
   Terminand cu ironia mea destul de ieftina, filmul poate oferii mai mult nostalgicilor Hippie sau fanilor Pink Floyd, coloana sonora fiind de exceptie. Insa in loc sa fie un film-metafora, eu il vad ca pe un film-manifest cu tenta usor comunista, ceea ce-mi repugna. Pe de alta parte, este filmat superb, cadrele trase in desert avand un aspect aproape solunar, de inceput de lume. Simboluri gasim aproape la fiecare scena astfel ca va las sa le descoperiti singuri. Din pacate toate duc in acelasi loc: moarte capitalismului! Ceea ce n-ar fi atat de rau daca cineva ar da si o varianta inlocuitoare. Insa ca sa inlocuiesti capitalismul, trebuie sa inlocuiesti Omul. Si cum Omul nu se poate auto-exclude.... va doresc spor la lucru! Parerea mea!
   A propos, filmul are 6 de la mine, pentru desert si pentru exploziile din final. Si pentru un trailer foarte bun!
   A propos, din nou. N-am mentionat protagonistii pentru ca nu merita, desi sunt frumusei. Filmul vorbeste prin el insusi, aportul lor fiind -ca sa nu fiu prea dur- minim.

miercuri, 26 mai 2010

Flags of Our Fathers (2006)


  Al 2-lea razboi mondial, ca orice razboi recent sau viitor, reprezinta o sursa nesecata de subiecte, oricare ar fi domeniul artistic. Lupta nu va inceta niciodata, indiferent de gradul de evolutie si, implicit cultura, la care vom ajunge in viitor. Sta scris in codul genetic al oricarei fiinte vii, sa lupte, sa se zbata pentru suprematie, pentru imperechere, pentru teritorii.
  Daca cineva crede ca vom ajunge la acel nivel de intelegere incat razboiul sa para desuet, este cel putin naiv. Pacea este un termen abstract pe termen scurt si foarte relativ pe termen lung. Exista doar in inchipuirea noastra, la fel ca viata de dupa moarte, reincarnarea sau invierea domnului. Avem nevoie de repere si de idealuri, trebuie sa visam! Altfel am fi in palmieri si acum, culegand banane.
   Trecand peste nepermis-de-lunga introducere, Clint Eastwood
 incearca sa ne prezinte un altfel de razboi: murdar, inutil si fara nimic eroic. Si reuseste magnific.
   Filmul are la baza romanul lui James Bradley, fiul unui dintre eroii de la Iwo Jima, insula care a a fost scena uneia dintre cele mai sangeroase batalii din razboiul americano-japonez. Iar subiectul il constituie o fotografie ce avea sa devina principala arma de propaganda a guvernului american, in incercarea de a convinge marea natiune sa sustina efortul de razboi. Din cei 5 soldati si un sanitar care ridicasera drapelul pe muntele Suribachi in februarie 1945, supravietuiesc doar 3, gestul in sine neavand nimic eroic ci fiind circumstantial. Insa aparatul propagandistic american ii transforma in eroi, si-i "vinde'' ca atare. O palarie prea mare pentru unii dintre ei.
  Ryan PhillippeJesse Bradford si Adam Beach interpreteaza admirabil, filmul avand un aer realistic, autentic. Motivul pentru care primeste doar 2 nominalizari la Oscar se numeste "Letters from Iwo Jima" despre care voi vorbi intr-o postare viitoare. Nota 8, fara retineri!

duminică, 23 mai 2010

The Book of Eli (2010)

   Filme cu subiect post-apocaliptic s-au facut, se fac si se vor face mereu. Publicul e fascinat de sfarsitul omenirii, de un viitor ipotetic in care nu se vrea dar despre care moare de curiozitate sa afle. Deci subiectul nu este deloc nou. Ce aduc nou fratii Hughes in filmul lor este motivatia eroului: credinta frate! Credinta ce-l mana spre vest si-l ajuta sa ucida cam tot ce e in jur si-l deranjeaza sau e comestibil.
   Eli (Denzel Washington), caci despre el este vorba este unicul posesor al ultimei biblii de pe planeta. Care planeta, e praf si pulbere dintr-un motiv mai putin important dar se poate presupune ca din cauza unui razboi. Cert este ca omenirea a decis sa arda toate bibliile la momentul respectiv, gasind in crestinism cauza tuturor relelor (destul de adevarat!). Interesant este ca rapacele conducator al unui oras nou creat langa o sursa de apa(Gary Oldman), este in cautarea aceste carti. Si, iata avem intriga! De ce baiatul asta e asa de interesat de biblie si nu de vreo lucrare stiintifica care sa aduca bunastare norodului, e greu de inteles. Din punctul meu de vedere, trebuie sa fii habotnic ca sa inghiti o astfel de chiftea. Insa am continuat sa ma uit, ca impact vizual filmul fiind destul de bine facut. Mda, si.... cum ziceam: cel rau vrea cartea, Eli nu si nu! Iese bataie de tipul 1 contra restul, Eli fuge dupa prima runda castigata (vine si o tipa dupa el, logic!), apoi situatia ia o turnura nefavorabila pentru erou care preda cartea dusmanului insa, intr-un final, scapa grav ranit si cu ajutorul duduiei(insa cartea era scrisa in limbajul Braille iar omul rau nu stia!Ooops!). Si...ajunge in vest unde erau niste baieti care conservau toata cultura omenirii si care- ce credeti!- n-aveau exact biblie. Iar Eli al nostru care o stia pe toata pe dinafara, o dicteaza(ranit, infasurat intr-o carpa alba gen giulgiu), apoi moare linistit. Iar duduia pleaca la drum sa imprastie in lume noua si vechea credinta!
   Lasand gluma la o parte, mie nu mi-a placut. Deloc! Pur si simplu nu pot sa cred ca au facut un film doar pentru propaganda religioasa. Cu Denzel Washington pe afis si cu destule scene de bataie incat sa convinga orice licean, filmul are public. Insa scopul lui nu este altul decat sa reliefeze perenitatea crestinismului si a brand-urilor americane (Motorola functioneaza si dupa 30 de ani, GMC face super masini, KFC are macar servetele umede dupa 3 decenii, etc.) Apoi motivatia eroului: " am auzit o voce care mi-a spus sa merg spre vest". Haide dom'le , ma lasi! Du-te la un medic, nu spre vest. Iar omul cel rau avea si el un motiv destul de bun pentru care cauta asiduu biblia: " este cea mai periculoasa arma, care intra in inima oricarui om disperat". Ca sa fac o analogie, biblia e precum un cutit: bun si la taiat paine dar si la ucis oameni, depinde de mana care-l foloseste.
    Si,ca sa inchei, filmul nu este o poveste despre supravietuire asa cum ma asteptam si cum ar fi normal intr-o situatie limita, ci una despre sacrificiul suprem in numele religiei. Scenariul e slab, Denzel e doar prezent. Filmul este salvat de scenele de actiune, dar nu asta asteptam sa vad si sa aud. Nota mea este 5.5, cu scuzele de rigoare acelor care se duc la biserica duminica sau se inchina inainte de culcare.

Poker (2010)

   Daca va invita cineva la film, va spune ca va plateste biletul, floricelele si sucul, sper sa va dati seama ca e ceva necurat la mijloc. Pentru ca "Poker" este o P.O.R.C.A.R.I.E.(abreviere pentru: Penibil, Oribil, Redundant, Cretin, Aberant, Rau, Idiot, Execrabil).
   Personal dau o bere oricarui prieten de-al meu care reuseste sa-l vada pe tot. Eu am suferit cam 30 de minute dupa care m-am declarat invins. Durerea de cap era prea mare suferinta din urechile mele, prea intensa iar ochii refuzau sa-si mai ridice pleoapele, plangand de sila! Trebuia sa fac ceva, trebuia! Si l-am oprit! N-am distrus discul, asa cum ar fi trebuit. Poate ma intreaba cineva cum arata Jojo dezbracata si, nepriceput fiind in ale descrierilor, ii pun vreo 2-15 scene din film, de-l fac praf. Dar...
  Domnul Sergiu Nicolaescu cred ca incearca sa faca o fresca a societatii romanesti, intr-un stil personal, e drept si care ar trebui sa aiba si ceva umor de calitate din perioada pre-iliesciana dublat de cateva bancuri tip-basesciene de exceptie dar si sa fie, in acelasi timp, o lectie de morala de tip social-democrat. Vedeti cate am inteles eu in 30 de minute? Hai sa n-o lungesc inutil pentru ca filmul nu merita nici macar uzura pe care o sufera tastatura in timp ce astern aceste randuri nepieritoare. Nota doi(2).(punct!)
   P.S. Daca cineva reuseste sa-l vada, il rog sa-mi povesteasca si mie sfarsitul (adica restul de 90 de minute)
   P.S.2 : MediaPro, va rog, ramaneti la telenovele! E mai rentabil!

vineri, 21 mai 2010

The Bounty Hunter (2010)

  Incerc sa-mi explic cum poate sa fie atat de slab filmul asta! Ori mi-am pierdut eu complet simtul umorului, ori tendintele in comedia moderna imi sunt total straine. Subiectul e stupid dar nu asta deranjeaza; pana la urma se vrea a fi o comedie.... romantica, cica! Deranjant este restul: regia, cei doi protagonisti (Gerard Butler si Jennifer Aniston), tortura suprema fiind scenariul. O adunatura mai mare de asa-zise glume, una mai penibila decat alta, mai rar. Dar ma pierd in invective si uit sa va povestesc care-i treaba in aceasta mega-productie!
  Ex-spartanul Butler este un vanator de recompense care primeste contractul vietii si carierei lui: s-o prinda pe super-piesa de ex-nevasta-sa in persoana lui Jeni, o cea mai de succes fosta nevasta existenta in filmele hollywood-iene, desteapa, sexy si acra ca o lamaie necoapta. El? Ultra-sexy si hiper-inteligent, o prinde si o scapa neincetat, in asta constand "farmecul" situatiei.
  Cam asta s-a intamplat in primele 30 de minute dupa care am renuntat. Am lucruri mai importante de facut in viata, sa scriu pe blog, spre exemplu!
  Nota 4, desigur! Parerea mea, desigur!
  P.S. Este posibil ca, pe unii, trailer-ul sa-i convinga. Sper sa aveti decenta si sa nu vedeti acest film. Niciodata! Va garantez ca va lua cel putin o zmeura.

miercuri, 19 mai 2010

Harry Brown (2009)

    Asteptam de mult un film britanic bun. Si fiind un  admirator declarat al lui Michael Caine, placerea a fost inzecita. Cronicile ma avertizasera intrucatva ca e un "Grand Torino" mai ... british, asa! Motiv pentru care am avut un oarece recul, filmul lui Eastwood fiind de neatins (cel putin din punctul meu de vedere, neimpartasit si de celebra academie care nu a catadicsit sa-i dea nici macar un Oscar!).
   Dar acum discutam despre... "Michael Caine is Harry Brown", asa cum ne anunta genericul inca de la inceput.
Povestea pensionarului care se razbuna pe gasca de cartier responsabila de  uciderea prietenului si partenerului de sah este impresionanta, cu implicatii multiple si suficient de antrenanta chiar si pentru cel mai... necopt public, astfel ca filmul se adreseaza unei segment largit si diversificat de spectatori. Prea diversificat poate, aici fiind pacatul lui. Insa ce este extraordinar rezida din intuitia tanarului regizor Daniel Barber de a-l lasa pe Caine "sa-si faca rolul", personajul sau dezvoltandu-se incet dar temeinic catre eroul septuagenar din final. Astfel ca Michael Caine face ce stie mai bine: sa fie genial!
  Filmul are si momente mai... lejere, care pot plictisi audienta iar Emily Mortimer (in rolul politistei) a prins si zile mai bune. Insa concluzionand, am avut sansa sa vad un film bun cu un actor de exceptie. Nota 8.
   Parerea mea!

vineri, 14 mai 2010

The Six Wives of Henry Lefay (2009)

     Ati ghicit! Este povestea unui tip care a avut 6 neveste! Una mai urata ca alta, desigur. Norocosul Henry Leafy(Tim Allen) a reusit si o fiica (Elisha Cuthbert) cu sotia nr.2 (Andie MacDowell) dar si o afacere cu electronice de un real succes cu sotia nr.4 (Paz Vega). In schimb, cu sotia nr.3 (Jenna Elfman) a repetat figura, devenind astfel si sotia nr.5, la baza stand, se pare, o relatie sexuala... aparte. Prima a fost doar o scurta aventura de culoare mai inchisa ( pentru ca era afro, vreau sa zic) iar cea de-a 6-a, o tanara naiva de-o seama cu fiica.
   Dupa ce v-am pus in tema cu activitatea domnului Henry, vi se va parea perfect normal ca omul sa aiba deja o noua logodnica, o fosta colega de clasa a fiicei, vacanta lor in Mexic la Cancun fiind mai mult decat logica. Doar ca, se pare, tipul moare in acesta excursie, acesta intamplare dand, de fapt, subiectul filmului. Pentru ca nevestele, foste si actuale, se vor bate... nu pe mostenire, asa cum era de asteptat, ci pe legitimitatea in a-l ingropa: unde, cum, ars sau nu, etc. Fiica, Barbie are rolul ingrat de a media toate conflictele, in conditiile in care ea nu crede in casatorie. Asadar...
   Filmul fiind nimic mai mult decat o comedie romantica, asteptati-va la cateva scene savuroase. Unii pot gasi mai mult in aceasta poveste, anume ca nimeni nu poate fi schimbat insa poate fi inteles si iubit, mai ales daca este un romantic incurabil. Altii pot vedea cum viata parintilor afecteaza in mod direct, educatia, formarea odraslelor si cum ulterior acestia iau decizii in conformitate cu ce-au primit in copilarie. Per total, un film de duminica onest si destul de plauzibil, care te va face sa razi, cam tot timpul, dar care iti va lasa si 2-3 subiecte reflectie. Distributia, una fara cusur, se achita onorabil de sarcini, Elisha Cuthbert reusind chiar sa ma surprinda, personal fiind destul de suspicios cand vine vorba de talentul unei femei exagerat de frumoase (dupa parerea presei de profil). Nota filmului este 6. Parerea imi apartine!

sâmbătă, 8 mai 2010

The Missing Person (2009)

 Ma asteptam la altceva atunci cand m-am hotarat sa vad acest film. Banuiam un film politist dulceag, fara consistenta,acel film pe care incerci sa-l vezi inainte de culcare stiind ca pe la jumatate ti se vor inchide ochii. Si, cel mai probabil, pentru multi exact asta va fi. Pentru ca e nevoie de o anumita stare de spirit si de destula condescendenta ca sa digeri un astfel de film, unic in felul lui. Avand aerul anilor '50, filmat si montat ca atare, poate fi, in egala masura, o incantare pentru o anumita categorie de spectatori.
  John Rosow(Michael Shannon) este un detectiv particular model: singuratic, falit,  aproape alcoolic, vesnic cu tigara intre dinti insa suficient de perspicace incat sa miroasa orice combinatie. In urma primirii unui telefon nocturn de la un misterios om de afaceri (clasic, nu?) acesta pleaca in urmarirea unui individ care calatoreste cu trenul de la Chicago la Los Angeles, insotit de un copil. Si cam asta e tot! Pentru ca in cazul acestui film actiunea cade in plan secund, subiectul fiind singuratatea, izolarea, ce drame ne determina sa ajungem in situatia asta si cum ne afecteaza psihicul, viata.
  Michael Shannon interpreteaza fara greseala, intrand incredibil de bine in pielea personajului si reusind astfel, dupa parerea mea, rolul carierei sale. Regizorul Noah Buschel se achita remarcabil de sarcina, filmul desi pe alocuri prozaic si tern, avand un aer placut de film noir. Sunt convins ca nu vor fi multi cei care sa aduca osanale acestei productii, insa eu il consider un film bun si original. Nota 7.5. Parerea mea!

marți, 27 aprilie 2010

Dear John (2010)

  Cum a reusit acest film sa faca 7 saptamani la rand incasari mai mari decat "Avatar", va ramane, alaturi de desenele de la Nazca sau statuile din Insula Pastelui, una din marile si de neexplicat enigme ale civilizatiei. Sau va fi studiu de caz pentru aceia care vor sa aprofundeze anumite tehnici de marketing.Insa , in niciun caz, nu se va studia la vreo facultate de profil. Pentru ca "e admirabil, e sublim dar lipseste cu desavarsire". Punctul forte (in caz ca exista asa ceva la aceasta productie) este dat de prezenta lui Channing Tatum. Am spus bine "prezenta" si nu interpretarea, in sensul ca tipul face un rol bun stand imobil, inflexibil, fara rictus la aflarea unor vesti destul de nasoale, etc. In rest, liniste, pace si plictiseala, stimata audienta.
   Povestea e simpla: un militar in permisie(Channing Tatum) se indragosteste maxim de o prea-frumoasa si cuvioasa domnita pe nume Ileana Cosanzeana - pardon!!! -Savannah Curtis (Amanda Seyfried). Toata treaba dureaza fix 2 saptamani dupa care tipul pleca si are pretentia ca ea sa-l astepte suficient de mult, mai precis cat are el chef sa-si serveasca patria(in prima faza 1 an dupa care din cauza de 9/11, vrea sa mai combata vreo 2). Daca va apuca rasul nu va condamn! Evident ca si cea mai pura dintre fecioare are necesitati cat se poate de obiective astfel ca il anunta printr-o scrisoare urmatoarele: cu incepere imediata va fi foarte ocupata sa se marite. Cu altul, desigur! Am uitat sa mentionez ca cei doi porumbei isi scriau non-stop, acesta fiind, dupa parerea mea, subiectul filmului. Ma rog... drame! Si dupa vreo 8 ani se regasesc.Si gata!
  Am inteles ca romanul este considerabil mai reusit, de altfel cam tot ce scrie Nicholas Sparks este bun si, in consecinta ecranizat. In schimb regizorul Lasse Hallström nu reuseste sa ma impresioneze de data asta, asa cum a facut-o cu povestea cainelui Hachiko. Filmul e destul de bine facut insa nu se insista suficient pe scurta poveste de dragoste, cea care este la propriu, motorul intregi productii.Si ca sa conchid, este un film lacrimogen pentru acei copii care nu s-au hotarat inca daca sa fie Emo sau fani Guta, singura problema fiind ca in America e interzis sub 13ani (nu prea inteleg de ce, insa e treaba CNA-ului american).Insa copilul de sub 13 ani din Romania are acces maxim la informatie (motiv pentru care n-o foloseste decat daca e dezbracata macar un pic!) asa ca poate sa zica CNA-ul ce vrea el!
   Nota 5! Hai pa!

duminică, 25 aprilie 2010

Crazy Heart (2009)

  Un film cu 2 Oscaruri si cu Jeff Bridges pe care-l admir de cand ma stiu, nu avea cum sa nu-mi atraga atentia chiar daca subiectul este destul de departe de "simtirea" noastra prea balcanica: "viata si opera" unui artist country, ajuns la 57 de ani falit si alcoolic.
  Bad Blake(Jeff Bridges) este o ruina! Canta pe unde mai poate sa prinda contracte si traieste pentru a bea si a fuma excesiv. Intamplarea face sa o cunoasca pe mai tanara  Jean(Maggie Gyllenhaal) si pe fiul de 4 ani al acesteia. Nu trebuie sa fii deloc intuitiv ca sa-ti dai seama ca aceasta ii va schimba ireversibil viata. Cam asta e tot filmul, insa felul in care Jeff Bridges isi face rolul.... asta e de vazut, intr-adevar! Omul isi merita Oscarul cu prisosinta mai ales ca-l incearca Academia cu nominalizarile de vreo 40 de ani.
  In concluzie, un film bun in care avem placerea sa-l revedem si pe Robert Duvall sau pe  Colin Farrell intr-un rol destul de.... nepotrivit, ca sa nu folosesc un cuvant tare. Nota este.... usor peste 7. Parerea mea!

vineri, 9 aprilie 2010

The Ministers (2009)

 Acest film este o pasare rara pentru ca trebuie sa fie destul de greu sa faci un film atat de prost cand ai la dispozitie, totusi, doi actori talentati: John Leguizamo si Harvey Keitel. Unde mai pui ca Leguizamo are rol dublu, scenele in care evolueaza fiind inzecit mai slabe cat despre Keitel, face probabil rolul cel mai jenant din cariera.
  Filmul este o tortura din primul pana in ultimul minut. Eu am vazut primele 20-25 de minute dupa care am derulat la sfarsit pentru teribilul final. Sunt ferm convins ca n-am pierdut nimic din "esenta" productiei, nota de 4 fiind perfect justificata. Astfel ca va recomand sa nu va lasati pacaliti de trailer si de distributie (asa cum am facut eu!) si sa spuneti un "nu" hotarat filmului.Parerea mea!

marți, 30 martie 2010

Manhattan (1979)

   Isaac Davis (Woody Allen) este un intelectual romantic care scrie piese de comedie. Recent divortat de Jill (Meryl Streep) care a preferat o dragoste lesbiana, este implicat intr-o relatie cu o prea-frumoasa minora pe nume Tracy (Mariel Hemingway). Din pacate o va cunoaste pe sofisticata si independenta Mary (Diane Keaton) pe care initial o va detesta ca apoi s-o iubeasca si de care va fi, ulterior parasit. Reflectand asupra vietii sale, Isaac se va intoarce la tanara Mary, uimit de maturitatea si de determinarea unui femei indragostite care are doar 17 ani. Insa adevarata si unica dragoste a lui Isaac este New York-ul, pentru ca recunostinta si admiratia lui Woody Allen pentru orasul natal transcende prin pelicula, inducand spectatorului un soi de religiozitate atunci cand personajul sau descrie "Marele Mar".
   Ca intotdeauna, scenariul este briliant, psihologic, inteligent dar crispat, cu replici acide. De altfel, filmul are ceva din "Annie Hall" cu personajele sale nevrotice, dependente de psihanaliza.
   In plus, sa o vedeti pe Maryl Streep la inceputul carierei poate fi o experienta interesanta    Per total, o productie care merita o vizionare pe an si implicit, o nota mare, spre 8.5. Parerea mea!

luni, 29 martie 2010

Kagemusha (1980)

   Deoarece in urma cu cateva zile s-a sarbatorit centenarul nasterii lui Akira Kurosawa am gasit de cuviinta sa omagiez memoria marelui regizor japonez vizionand acest film. Treaba nu tocmai usoara avand in vedere durata productiei (3ore), limba(japozeneza, desigur) dar, mai ales, natura sa epica care-l face destul de greu de digerat.
   In 1572, Japonia medievala este in razboi civil. Cele mai puternice 3 clanuri isi disputa suprematia asupra capitalei Kyoto. Atunci cand lordul razboinic al celui mai puternic clan este ranit in lupta si moare, generalii sai decid sa foloseasca o sosie pentru a-si tine la respect dusmanii. Impostorul, in persoana unui marunt hot, va suferi o transformare dramatica, parand a fii posedat de spiritul marelui razboinic. Desi nu stiu foarte multe lucruri despre istoria timpurie a tarii soarelui-rasare, se pare ca filmul respecta adevarul istoric, Shingen Takeda fiind intr-adevar o figura marcanta a evului mediu japonez, partea cu tainuirea mortii sale fiind, de asemenea, adevarata.
  Productia este grandioasa, Kurosawa depasindu-si bugetul. Sute, poate mii de figuranti si cai, costume elaborate, totul desfasurat pe arii extinse. De altminteri, George Lucas si Francis Ford Coppola il vor ajuta sa termine filmul, convingand 20th Century-Fox sa-i acorde necesarul de fonduri contra drepturilor internationale de difuzare. In special finalul este magnific, tabloul campului de lupta de dupa batalie fiind greu de urmarit fara o reactie emotionala. Akira Kurosawa reuseste , ca intotdeauna, un film cel putin deosebit, cosolidandu-si pozitia fruntasa intre cei mai straluciti regizori ai planetei. Cel putin 8, este nota. Parerea mea!

Armored (2009)

  Avand o distributie generoasa filmul mi-a atras atentia. Matt Dillon, Jean Reno, Laurence Fishburne, Milo Ventimiglia reprezinta destule motive pentru care poti  alege un film. Unde mai pui ca fanii serialului "Prison Break" il pot revedea pe Amaury Nolasco. Asadar, avand in vedere si titlul, mi-a zis ca e un film perfect de vazut la o bere si niste babic. Si n-am gresit prea tare!
  Mare parte din cei enumerati mai sus intruchipeaza niste lucratori la o firma de transport valori. Mai precis, transport cu masini blindate. Dar cum banul e ochiul lui necuratu', 6 astfel de paznici model se decid sa insceneze un mic jaf de 42 milioane $. Veriga slaba va fi unul dintre ei care, mustrandu-l constinta la maxim, se razgandeste si de aici toata drama: fiind amenintat cu decesul, acesta va reusi dupa nenumarate si incredibile incercari sa-si anihileze toti amicii, in timpul procesului salvand si viata celor care intamplator se aflau pe acolo. Clasic!
  Pana la urma, am primit exact ce ma asteptam: un film usurel de duminica, a carui singura pretentie este sa fie vizionat indiferent de critici. Pentru ca a-l critica ar fi similar cu a da vina pe Fanta pentru ca n-au fost coapte portocalele. Nota 6. Parerea mea!

Million Dollar Baby (2004)

  Din intamplare am dat in seara de 27.03 pe ProCinema. Filmul abia incepuse si efectiv nu m-am putut abtine sa nu-l revad. In general, nu suport sa vad filmele de pe anumite posturi, pentru ca vreau sa fumez cand am eu chef nu cand vor ei sa dea reclama (adica la faza cea mai importanta, cel mai adesea!). Dar asta e alta discutie, important e ca am facut o exceptie! Iar pentru nefericitii care nu l-au vazut inca, am sa fac un efort sa-l povestesc un pic.
  Maggie Fitzgerald (Hilary Swank) are 32 de ani si niciun viitor.Insa are o pasiune mistuitoare si o inima pe masura pasiunii: sa boxeze. Intr-o buna zi va intra in sala detinuta de Frankie Dunn (Clint Eastwood ) pe care acesta o conduce impreuna cu ex-elevul, prietenul si confidentul sau Eddie Scrap-Iron Dupris interpretat magistral de Morgan Freeman. Un munte de ambitie, Maggie va ajunge cu ajutorul celor doi sa se lupte pentru centura insa va suferi un accident teribil. Si cam asta e tot ce va pot povesti. Restul e arta!
  Filmul castiga 4 binemeritate Oscaruri (film + regie pentru Eastwood, Freeman si Swank) iar personal cred ca Hilary Swank face rolul vietii ei. Pentru marea majoritate, va ramane mereu "aia care a jucat in "Million dollar baby" indiferent de evolutiile ei ulterioare.
   Filmul lui Eastwood va deveni un clasic, daca nu cumva este deja. Este un film atemporal pentru ca natura umana nu se va demoda niciodata. Nota 9. Parerea mea!

duminică, 28 martie 2010

The Descent: Part 2 (2009)

 Si cum mi-a placut primul am zis sa vad si continuarea. Care este exact cum va asteptati: mai slaba! Dintr-un motiv necunoscut mie, regizorul este altul, un debutant. Bugetul pare mai mare, actiunea e cam aceeasi doar ca in grup apar si masculi care, previzibil, mor primii. Sfarsitul pare ceva mai clar desi lasa loc de continuare in sensul ca, aparent mor toti. Cu toate acestea, comparativ cu alte productii de profil, merita vazut daca va pasioneaza genul pentru ca, trebuie sa fiti de acord cu mine, e greu sa faci un film cu actori necunoscuti, cu un scenariu ca si inexistent (daca vorbeau erau atacati de monstrii cei rai, da?) si totusi sa ai succes. Nota este aproape 6.
  Parerea mea!

The Descent (2005)

  Initial m-au surprins cronicile acestui film, nefiind un fan fervent al genului horror. Asa ca mi-a spus ca merita sa-l incerc.
  Un grup format din 6 fete genul sexy si pe deasupra si aventuriere, se pun pe explorat o pestera necartografiata inca. Foarte devreme in film vom realiza ca au sanse minime sa supravietuiasca astfel inca de la inceput ca se pot pune pariuri care din ele va reusi. Si asta pentru ca cavernele respective sunt locuite de un soi de humanoizi, presupuse aberatii ale evolutie, orbi dar cu un excelent simt auditiv.Si cum in pesteri nu prea creste iarba, indivizii sunt foarte carnivori deci dornici sa ucida niste fete vesele.Cam asta e tot ce se poate spune,cine si daca scapa cineva fiind pana la urma destul de neclar (am inteles ca ulterior lansari filmului au aparut si alte variante cu epiloguri alternative, unele mai fericite altele mai putin).
  Cert este insa ca regizorul britanic Neil Marshall face o treaba excelenta reusind cu succes sa introduca spectatorul in atmosfera terifianta gandita de el. Cei cu frica de intuneric sau claustrofobie ar face bine sa evite aceasta productie insa pentru fanii genului horror sau pentru pasionatii de speologie va fi o reala desfatare, filmul fiind cu mult peste media filmelor din acesta categorie. Nota 7 plus. Parerea mea!

sâmbătă, 27 martie 2010

Defendor (2009)

  Ma asteptam sa vad o comedie atunci cand am ales sa vad acest film. Parea a fi o poveste care parodiaza deja clasicele filme cu supereroi. Si, intr-o oarecare masura, asta si este. Scenele sau dialogurile comice exista insa sunt in minoritate, filmul fiind, de fapt, o drama.
  Woody Harrelson il intruchipeaza pe Arthur Poppington, un individ fara niciun simt al realitatii care, in aparenta, are suma sindroamelor tuturor bolilor psihice usoare (in sensul ca e retardat dar functional). Arthur duce o existenta dubla, seara transformanu-se in Defendor, un super-erou fara nicio arma, exceptand curajul, scopul sau fiind distrugerea unui ipotetic sef mafiot. In scena va aparea o tanara prostituata pe nume Kat (Kat Dennings) care va alterna intre a-i deveni prietena si a profita de handicapul eroului nostru. Desigur ca Defendor sfarseste ucis insa creaza un val de simpatie imens in randul cetatenilor. Precum vedeti, filmul este departe de a fi o comedie, fiind mai curand dramatic decat distractiv. Insa nu veti regreta alegerea facuta.
   La debutul sau ca regizor Peter Stebbings reuseste un film emotionant cu un mesaj social profund. Alegerea lui Woody Harrelson in rolul principal este perfecta, fizionomia si mimica sa sugerand foarte bine labilitatea psihica a personajului, interpretatrea in sine fiind una cu mult peste medie. In rolul psihologului o regasim pe Sandra Oh intr-o interpretare cheie, personajul sau ajutandu-ne sa intelegem complexitatea judecatilor si trairilor, in aparenta simple, ale unui retardat.
   Toate acestea fiind spuse, astept cu interes urmatoarea realizare regizorala a lui Stebbings, nota pentru cea de fata fiind 8. Parerea mea!

vineri, 26 martie 2010

The Boondock Saints II: All Saints Day (2009)

       " Frumusetea e in ochii celui care priveste"
    Asa e si cu filmul asta! Acum ca l-am terminat de vazut parca imi pare rau. Nu trebuia sa-l vad! Simt ca-mi altereaza amintirea primului, care a fost exceptional. Insa cred ca exagerez eu, scopul regizorului (Troy Duffy) fiind cu totul altul. Cel mai probabil nu eu sunt publicul tinta, filmul avand drept unic scop distractia de tip violent. O sa spuneti ca asa a fost si primul? Nimic mai neadevarat! In primul (lansat in 1999), este vorba mai ales despre morala, despre pedeapsa intr-o societate care nu mai legifereaza corect deci nu mai pedepseste eficient. Prin comparatie, in cel de-al 2 lea este vorba doar despre cei mai buni "pedepsitori" cu cele mai mari arme care ucid 25 de mii de infractori la micul dejun. Primul a fost intr-adevar original si pe drept cuvant si-a castigat o multime de fani, ghinionul sau fiind ca a fost lansat intr-o perioada cand America nu mai vroia deloc violenta (din cauza incidentului de la liceul Columbine) fiind astfel respins sau ignorat de critica.
   Continuarea sa, aici in discutie, va fi ignorata din cu totul alte motive. Personal cred ca Troy Duffy nu a vrut sa mai demonstreze nimic. A vrut doar bani, stiind ca personajele create de el cu 10 ani in urma se vor vinde bine chiar daca nu-i vor aduce gloria. Duffy este victima colaterala a masacrului de la liceul Columbine, cinematografia pierzand pentru un deceniu un regizor si scenarist talentat. Concluzionand, sper ca cel de-al 2 lea film al sau sa nu fie si ultimul. Macar sa continuie seria daca alte ideei nu mai are. Poate in felul acesta il revedem pe Willem Dafoe intr-un rol la fel de memorabil ca in primul. Pentru ca aparitia sa la finalul acestuia nu salveaza prea mult din impresia deja sedimentata timp de 2 ore.
  Nota mea este 6.

joi, 25 martie 2010

Shutter Island (2010)

Martin Scorsese loveste din nou! Filmul este, fara putinta de tagada, unul deosebit.
  Actiunea se petrece in 1954, intru-un spital de boli mintale situat pe o insula, unde detectivul Teddy Daniels (Leonardo DiCaprio) este trimis impreuna cu noul sau coleg Chuck( Mark Ruffalo) sa cerceteze cazul disparitiei unei paciente extrem de periculoase. Directorul spitalului (Ben Kingsley) nu pare foarte interesat sa-i ajute pe cei doi ba, dimpotriva.
  Insa.... nu voi povesti tot filmul, povestea fiind destul de complicata, cu mute rasturnari de situatie. In plus, nu vreau sa va stric placerea finalului.
  In schimb, voi spune ca (desi nu sunt un fan declarat) DiCaprio face un rol foarte bun, personajul sau fiind foarte complex. Deasemenea, Ben Kingsley face unul din cele mai bune roluri din ultimii ani. In roluri secundare, Emily Mortimer, Max von Sydow,Michelle Williams sau Patricia Clarkson dau forta povestii prin interpretari deosebite. Filmul abunda in panorame superbe, camera miscandu-se magnific. Toate aceste elemente combinate de talentul indiscutabil a lui Scorsese fac din "Shutter Island" un film de calitate, o placere pentru orice spectator si motiv de studiu pentru fiecare cinefil. Nota 8.5. Parerea mea!

Possession (2009)

  Ideea care sta la baza povesti este exceptionala desi nu tocmai originala, filmul fiind un remake dupa o creatie japoneza. Din pacate, realizarea celor doi regizori suedezi nu este cea mai reusita desi filmul are cadre foarte frumos trase, care impresioneaza ochiul.
  Sarah Michelle Gellar este Jess, o femeie fericita. Are sotul perfect, casa perfecta, job-ul perfect. Mai putin perfect este cumnatul Roman (Lee Pace), violent si implicit certat cu legea. El locuieste cu prea-fericita familie treaba deloc pe placul doamnei, astfel ca dupa un oarecare conflict acesta pleaca in mare graba. Asa de grabit incat face un mare accident, in cealalta masina implicata fiind?- ati ghicit!- frati-su. Amandoi intra in coma iar dupa 3 saptamani cel rau se trezeste. Doar ca nu mai e violent deloc, ba mai mult, zice ca e celalalt. Adica frati-su alias sotul doamnei. Si culmea, reuseste s-o convinga cumva ca, intr-un mod cu totul straniu, personalitatea blajinului frate a trecut in corpul sau. Urmeaza o mare dragoste rezultatul fiind o sarcina. Doar ca Jess, in frenezia cumparaturilor pentru camera copilului va descoperi ca totul e un fals, violentul cumnat fiind indragostit dintotdeauna de prea frumoasa ex-ucigasa de vampiri si gelos fiind pe frati-su, s-a gandit sa-i imprumute viata cu nevasta cu tot. Mda... Tipa il omora, va dati seama!
  Personajele principale se descurca destul de bine cu un minus pentru Gellar care nu este cea mai convingatoare femeie indragostita. Per total, exista destule alte modalitati sa pierdeti o ora si jumatate insa daca sunteti fanii frenetici a lui Sarah Michelle, nu e chiar atat de rau. Nota 6. Parerea mea!

luni, 22 martie 2010

Un prophète (2009)

  Filmul este, intr-o oarecare masura, varianta frantuzeasca a celebrei trilogii "The Godfather".
  Malik (Tahar Rahim) este un tanar detinut pe jumatate arab, intr-o inchisoare din Franta. Aici va afla ca nu e tocmai simplu sa supravietuiesti daca nu esti protejat de cine trebuie. Clasic, veti spune! Insa in lupta sa de a se integra in mediul penitenciar, eroul nostra va ajunge sa controleze o intrega retea de trafic de droguri cu ramificatii in toata tara. Pe principiul "dezbina si cucereste" acesta va ajunge un personaj respectat atat  in gruparile interlope de arabi cat si in cele de corsicani.
  Cu o nominalizare la Oscar dar si castigator al marelui premiu la Cannes, filmul merita toata atentia. Regizorul Jacques Audiard
 da un aer veridic povestii iar Tahar Rahim este incantator astfel ca nota mea este 8.5. Fiecare minut din cele peste 150 merita! Parerea mea!

Order of Chaos (2010)

   Filmul se vrea ce nu poate fi! Se vrea original si inovator dar nu este decat un conglomerat de imagini si sunete psihedelice mult prea puternice. Conflictul dintre doi tineri avocati de succes vrea sa induca ideea relativitatii binelui sau raului , functie de perspectiva. Filmat din mii de unghiuri, filmul abunda in simboluri si mesaje subliminale insa, fiind atat de multe si des folosite, nu ramai cu nimic. Personal cred ca a devenit o moda in arta, sa blamezi societatea eminamente capitalista fara a oferii nimic in schimb. Gata, am inteles! Capitalismul duce la egocentrism, stim prea bine asta, insa care e solutia? Sunt de acord sa distrugem, sa desfiintam, sa defaimam dar sa punem si altceva in loc.
  Productia e din categoria "drogat da, beat poate , treaz niciodata". Nu vad niciun motiv ca cineva perfect functional la cap, sa-si piarda o ora si jumatate vizionand acest film. Mentionez ca l-am putut urmarii dupa cel putin 3 sticle de vin asezonate cu cateva portii generoase de Jack Daniel's. Totusi pentru ca regizorul e la prima incercare iar distributia isi face, in mare masura, bine treaba am sa-i dau nota de trecere.
Rhys CoiroMilo Ventimiglia dar si Mimi Rogers fac roluri acceptabile, peste medie, insa nota ramane 5. Ar fi putut fi un film bun, dar nu este!
     Parerea mea!

vineri, 19 martie 2010

Pi (1998)

  Filmul este transpunerea pe pelicula a unui concept care nu stiu daca exista dar pe care-l enunt astfel: nu e nevoie de sute de milioane de dolari ca sa faci un film exceptional ci doar de un regizor genial. Darren Aronofsky
este exact omul in discutie iar bugetul a fost de doar 60 000 $. Iar in banii astia primim si muzica compusa de Clint Mansell. Daca nu stiti de unde sa-l luati, cautati coloana sonora la "Requiem for a Dream" care e la fel de cunoscuta ca ... imnul Romaniei(glumesc, cu mult mai cunoscuta!).
  Filmele lui Aronofsky pot fi numarate pe degetele de la o mana, mai precis se pregateste de al 5-lea, insa ce filme! Pe doua le-am numit deja, celelalte fiind "The fountain" si "The wrestler". Probabil nu e tocmai o performanta sa faci 4 filme in 10 ani insa si lui James Cameron i-au luat 5 ani sa faca "Avatar" si a si cheltuit cat PIB-ul unei tari mai mici. In schimb, Aronofsky a luat un actor necunoscut, i-a pus o camera pe umar sa se filmeze singur, i-a pus in brate un scenariu genial productie proprie si a zis "motor!" ( sau "action!", mai degraba!).
  Titlul filmului este o metafora pentru nevoia noastra de cunoastere, pentru dorinta lautrica a fiecaruia de a explica hazardul. Precum se stie, numarul "pi" are o infinitate de zecimale fiind in aceelasi timp o constanta universala, una din aplicatiile sale importante fiind calcularea arie si/sau perimetrului unui cerc, forma geometrica considerata perfecta. Aici e si ironia: definim perfectiunea cu ajutorul unei constante imposibil de calculat printr-o serie finita de operatii algebrice (calculul sau exact fiind o realizare relativ recenta, in secolul XIX). Din acest motiv, numarul "pi" este ceea ce matematicienii denumesc, constanta irationala adica un numar imposibil de exprimat printr-o fractie dintre 2 numere intregi.
   Max Cohen (Sean Gullette) este un matematician paranoic in cautarea numarului suprem: acel numar care sa ofere explicatie tuturor lucrurilor din natura, un soi de sfant Graal al oamenilor de stiinta. Travaliul nevrotic al matematicianului ne este prezentat alb-negru, regizorul dand astfel o consistenta nefireasca viziunii sale.
 " Pi " este un film de nisa, solicitant si greu de digerat pentru o larga categorie de privitori. Daca v-ati uitat uneori pe ZeroTV sau la "Acces Direct", n-aveti niciun motiv sa vedeti filmul. Nota 9. Parerea mea!

joi, 18 martie 2010

The Road (2009)

  Prieteni, fratilor, oameni buni...  e prea bun! Pentru ca a face un film extraordinar pe un subiect deja uzat este o adevarata arta!
  Intr-o oarecare zi din orice an dintr-un viitor alternativ se produce o catastrofa. Naturala sau de alt gen este mai putin important, nefiind specificata punctual in film. Aflam insa ca plantele si animalele au cam disparul racirea climei fiind un motiv probabil. Filmul este povestea unui tata (Viggo Mortensen) care impreuna cu fiul sau, lupta zilnic pentru supravietuire. Lipsa hranei duce la canibalism astfel ca cei doi sunt intr-un permanent pericol in drumul lor spre sud. Bolnav si infometat tatal va muri, nu inainte de a-i explica fiului cum se foloseste pistolul sau cum sa se sinucida in cazul in care e prins de canibaili. Un film intens si trist subiectul fiind, mai curand, sfarsitul omeniei decat apusul omenirii. Canibalii sunt organizati in grupuri, vanandu-i pe oameni in mod metodic. Prin comparatie, oamenii traiesc singuri si inspaimantati fiecare incercand supravietuirea pe cont propriu. Cu siguranta, intentia regizorului John Hillcoat este sa atraga atentia asupra societatii in care traim si care ne transforma in etaloane de individualism si  egoism. Simboluri sunt pretudindeni, ca in scena in care banii sau bijuteriile stau imprastiate pe jos, o cutie de Coca-Cola dintr-un dozator defect fiind o adevarata comoara.
   Atat Mortensen cat si copilul (Kodi Smit-McPhee) interpreteaza magnific, fiind extrem de convingatori. In roluri episodice apar Charlize Theron (mama, despre care aflam ca s-a sinucis cedand lipsurilor si frigului) dar si Robert Duvall  in rolul unui batran calator sau Guy Pearce care va deveni parintele adoptiv al copilului dupa decesul tatalui natural. Muzica lui Nick Cave completeza acesta productie de exceptie.
  Consider ca nu e tocmai lesne sa faci un film bun ecranizand un roman care a castigat premiul Pulitzer (creatia omonima a scriitorului Cormac McCarthy) astfel ca nota mea este 9.

marți, 16 martie 2010

On the Waterfront (1954)

   Constient fiind ca urmeaza sa vad un film care a luat 8 premii  Oscar, m-am pus pe vizionat...
   Terry Malloy (Marlon Brando) este un fost pugilist ajuns hamal in port. El traieste in umbra mai marelui sau frate Charley (Rod Steiger), un avocat pus in slujba mafiei care controleaza sindicatul, facand treburi marunte pentru acestia. Insa curand va realiza ca micile sale actiuni aduc dupa sine suferinta, mizerie sau chiar moarte. Cu ajutoul preotului local dar si cu mare dragoste pentru sora uneia dintre victime(Eva Marie Saint), Terry se hotaraste sa toarne, nu ciment sau apa ci la politie.
   Filmul urmareste transformarea golanului din port in Mesia hamalilor exploatati de catre mafie. Iar comparatia nu e fortata deloc, credeti-ma. In scena finala Terry este batut rau de tot dar gaseste puterea sa se ridice si sa conduca norodul. Nu intamplator acesta strabate ultima parte a drumului singur si chinuit cu un carlig specific hamalilor in spate, intentia regizorului  Elia Kazan de a-l compara cu mult prea celebrul personaj biblic, fiind evidenta.
   Marlon Brando castiga primul Oscar din cariera, interpretarea fiind absolut hipnotizanta. Talentatul dar si controversatul Elia Kazan primeste, deasemenea, prestigioasa distictie. Talentat pentru "A Streetcar Named Desire" sau "Splendor in the Grass" dar si controversat pentru ca a " turnat" multi colegi de breasla presupusi simpatizanti comunisti la nu mai putin celebra comisie McCarthy. 40 de ani mai tarziu, in 1999 cand va primi Oscar-ul onorific pentru intreaga cariera, acesta va fi blamat de o mare parte din audienta, astfel ca actori celebri precum Nick Nolte sau Ed Harris nu s-au ridicat si evident, nu au aplaudat.
   Filmul insa este unul exceptional, unele scene facand subiectul unor adevarate pasiuni printre cinefili. Astfel ca nota nu poate fi decat 9. Parerea mea!