duminică, 28 februarie 2010

Dark Victory (1939)


  Judith( Bette Davis ) este o tanara din lumea buna. Superficiala si increzuta, dezvolta la maxim stiinta statului degeaba prin intermediul axiomei noptilor pierdute. Dar cum stiinta, ca si arta, cere sacrificii, eroina noastra se imbolnaveste.Grav.Dar, mai ales, inutil operabila, tumora fiind maligna. Partea buna e ca se intragosteste de chirurg, acesta din urma raspunzandu-i cu o dragoste egala desi, era perfect constient ca ea mai are doar cateva luni de trait (sau poate tocmai de-asta!). Cei doi vor trai idilic pana la moartea ei, Judith gasindu-si linistea iar el motivatia de a continua cercetariile pentru descoperirea unui leac.
   Remarcabil este si cat de mult fumeaza oamenii la vremea aceea, practic peste tot, in orice situatie: in timpul consultatiei pacienta scoate repede o tigara, doctorul ii ofera galant un foc dupa care-si aprinde si el una. Sau: in timp ce planteaza flori in gradina ce e cel mai indicat sa faca o femeie? Sa fumeze, desigur. Exemplele sunt nenumarate, interesant fiind insa modul in care gandeau campaniile publicitare in acea vreme.
   Concluzionand, Bette Davis face un rol mare (nominalizare la Oscar) insa nici aparitiile episodice ale lui Michael( Humphrey Bogart ) in rolul antrenorului de cai sau ale lui Alec(Ronald Reagan ) in rolul partenerului de pahar a lui Judith, nu sunt de neglijat. Nota 7.5. Parerea mea!

Joyeux Noël (2005)

     Daca al 2-lea razboi mondial e inca in memoria noastra colectiva, cinematografia avand, poate cel mai important rol in mediatizarea lui, despre primul, supranumit si "cel mare" se vorbeste din ce in ce mai putin. Chiar daca este destul de evident ca al 2-lea este consecinta frustrarii acumulate de cei invinsi in primul.
    Filmul este un omagiu adus acelor soldati care, in noaptea de Craciun a anului 1914, au fraternizat cu inamicul in anumite puncte ale frontului. Cu o distributie fara mare rezonanta in care doar Diane Kruger este exceptia, filmul impresioneaza nu doar prin calitatea unor interpretari  cat  prin abundenta de mesaje: importanta traditiei, duplicitatea oricarei religii in raport cu statul sau individul, discrepanta uriasa dintre cel care da ordinul si cel care-l executa insa si puterea muzicii de a transcede indiferent de limba, convingeri politice sau religioase.
    "Desi sunt evreu deci Craciunul nu reprezinta nimic pentru mine, nu voi uita emotia acestei nopti niciodata" spune comandantul german ( sesizati nuanta!) dupa slujba tinuta de preotul scotian in fata tuturor soldatilor, fie ei francezi, germani sau britanici.
   De Craciun, pe muzica unui tenor german si a unei soprane daneze(Diane Kruger), se bea sampanie frantuzeasca si se joaca fotbal cu scotienii. Si se ingroapa mortii. Apoi razboiul poate sa continue.
   Am constatat cu mandrie ca Romania este una din cele 5 tari participante la aceasta coproductie. Ultima, e adevarat, dar uneori, e bine sa fi macar roata de rezerva. Pentru ca filmul (nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film strain) merita toata atentia. Nota 8.
  Parerea mea!

joi, 25 februarie 2010

Julie & Julia (2009)

   Filmul are la baza 2 povesti adevarate. Prima este cea a Juliei Child(Meryl Streep) care in 1948 se muta impreuna cu sotul sau Paul  (Stanley Tucci) la Paris. Gurmanda si fara ocupatie, se hotaraste sa invete arta culinara franceza si ulterior, sa scrie o carte pentru publicul american: "Mastering the Art of French Cooking". Cartea va fi publica in 1961 devenind un  best-seller,  America fiind foarte pasionata de tot ce e frantuzesc in anii '60.
    40 de ani mai tarziu, Julie Powell (Amy Adams) se hotaraste sa gateasca toate cele 524 de retete din cartea sus-amintita in 365 de zile.Si aici vine partea intr-adevar importanta,sa scrie despre, intr-un blog. Inutil sa mai adaug ca toata treaba s-a dovetit a fi un succes de proportii, cireasa de pe tort fiind filmul in discutie.
   Filmul este savuros iar Meryl Streep este absolut geniala (nominalizata la Oscar dar si un Glob de Aur pentru prestatie). In plus, este un film despre succesul unui blog tematic deci trebuie neaparat sa-l vedeti iar pentru pasionatii de gastronomie este obligatoriu. Nota 8.Parerea mea !

Quid Pro Quo (2008)

  Filmul este o calatorie intr-o lume bizara,a fetisurilor si psihozelor sociale.
  Isaac Knott(Nick Stahl) este un radio-reporter paralizat in urma unui accident rutier in care parintii sai au murit. In incercarea sa de a afla mai multe despre un grup ciudat de indivizi care umblau in scaun cu rotile desi erau perfect functionali, o va cunoaste pe Fiona(Vera Farmiga). Intre ce doi se dezvolta repede o relatie moment in care aflam ca tipul, desi paraplegic este funcional din punct de vedere sexual.
    In paralel, eroul nostru se simte irezistibil atras de o pereche de pantofi dintr-o vitrina. Incaltandu-i observa ca-si poate misca picioarele. Bucurie mare pentru el, bucurie mica pentru ea. Relatia lor  se altereaza treptat si aflam de la Fiona ca, de fapt, ea este "paralizata in interior dar obligata sa traiasca intr-un corp umblator". Astfel ca incearca sa-l convinga pe Isaac sa o ajute sa devina paraplegica prin inteparea unei anumite vertebre. Interesant, nu-i asa?

   "Obisnuiam sa cred ca daca ne-ar vedea extraterestrii cum mergem ca, mai apoi, sa-i vada pe paralitici cum merg in scaune cu rotile, vor crede ca acestia din urma sunt regi si regine pentru ca au rampe speciale si nu trebuie sa se ridice vreodata." mai zice ea, Fiona.
      Filmul e bun, Vera Farmiga e mai buna.Merita7.
      Parerea mea!

marți, 23 februarie 2010

American Beauty (1999)


  Nu va voi ascunde ca este filmul meu preferat. La fel de adevarat este ca Kevin Spacey este actorul meu preferat motiv pentru care, daca credeti ca nu voi fi obiectiv, puteti renunta sa cititi acest post.
   Filmul face radiografia unei familii tipice americane. Tatal-Lester Burnham(K.Spacey) este cazul tipic de american intre doua varste, blazat la servicu si plictsit acasa, a carui unica bucurie este masturbarea de dimineta executata fervent si frecvent, in dus.
Mama-Carolyn(Annette Bening) si fiica-Jane(Thora Birch) intruchipeaza, la prima vedere, personaje-sablon pentru marea piata de consum numita America. Prima, obsedata de realizarea pe plan profesional iar cea mica, modelul adolescentei introvertite, nesigura si revoltata. Insa atat de revoltata  ca nu vede un model in propriul tata, incat inclina sa-l ucida cu ajutorul iubitului ei, Ricky Fitts(Wes Bentley). Iar Carolyn atat de dedicata carierei incat isi inseala sotul cu cel-mai-de-succes din domeniu.
   Lester la randul sau descopera frumusetea si unicitatea vietii in persoana colegei de clasa a fiicei, Angela Hayes( Mena Suvari) dar si cu ajutorul lui Ricky Fitts de la care cumpara iarba (terorizat la randul sau acasa de un tata cu viziune de origine cazona).
    Sfarsitul filmului este apoteotic: Lester moare ucis de tatal lui Ricky, Col. Frank Fitts(Chris Cooper)  cu toate ca, in acelasi timp, Jane+Ricky intentionau sa faca acelasi lucru si sa fuga in lume.
    Regizorul Sam Mendes castiga Oscarul cu acest film, la debutul sau pe marele ecran. De altfel productia primeste 8 nominalizari din care castiga 5, K.Spacey luand unul dintre premii. Filmul este un avertisment, un ceas desteptator aspura a ceea ce putem deveni daca uitam sa traim prea ocupati fiind sa ne ducem traiul.
Nota mea este 9.5 pentru ca 10 reprezinta perfectiunea. Iar perfect e doar Dumnezeu.Care nu exista! Deci 10 nu exista! Va placut silogismul? Macar sa va fi placut......parerea mea!


Cold Souls (2009)

  Se spune despre acest film ca ar avea la baza un vis a lui Woody Allen in care acesta-si vede propriul suflet. Iar sufletul arata exact ca un bob de naut.
Paul Giamatti   isi joaca cumva propriul rol in acesta productie.Pentru ca personajul principal ii poarta numele. Si pentru ca este actor, obsedat de personajul unchiului Vania din piese omonima a lui Cehov.
  Nemaiputand sa iasa din personaj, nemultumit de propria-i existenta, hotaraste sa-si extirpeze sufletul la o clinica specializata insa curand va constata ca asta nu-i aduce linistea. Lipsa sufletului ducea la incapabilitatea de a mai simti ceva  astfel ca ii afecta atat cariera de actor cat si casnicia. Inca sub angoasa imperfectiunii propriului suflet,alegerea e simpla:inchiriaza un suflet.De poet rus, desigur.
   In plan secundar aflam ca exista un trafic foarte profitabil cu suflete dinspre Rusia. Toata treaba se realiza cu ajutorul "catarilor"- indivizi care-si  "upload-au" sufletele din Rusia si le carau pana in State.
   Eroul nostru incepe sa inteleaga ca trebuie sa-si ia sufletul inapoi treaba care nu mai e asa usor de realizat. Pentru ca sufletul sau este in corpul unei rusoiace care se vedea actrita si care credea ca sufletul unui actor american o va ajuta in cariera (nimeni alta decat sotia celui care controla traficul cu suflete in Rusia, blonda tip-playboy, actrita intr-o telenovela SF si convinsa ca a primit sufletul lui Al Pacino)."Joaca intr-o telenovela? Imi va distruge sufletul!" se lamenteaza Giamatti (sper ca gustati ironia situatiei!).

 
   
 Ideea filmului e geniala iar transpunerea ei pe pelicula e cel putin... deosebita. Paul Giamatti face un rol foarte bun astfel ca nota mea este 7.5. Si......aveti grija de sufletul vostru. Daca nu aveti timp de citit sau chef de iesit la Opera, "hraniti-l" cu un film bun, macar.
    Parerea mea!

luni, 22 februarie 2010

Every Thing You Always Wanted to Know About Sex * But Were Afraid to Ask (1972)

   Filmul are la baza cartea cu acelasi titlu scrisa de David Reuben, fiind un colaj de 7 scurtmetraje pe teme de interes comun: daca travestitii sunt homosexuali, cand au femeile orgasm, ce se intampla la ejaculare, fiind cateva dintre ele.
   Fiecare luat in parte este extrem de haios insa ultimul mi se pare de departe cel mai bun, Woody Allen jucand rolul unui spermatozoid care se pregateste de mare lansare in necunoscut. Drama acestuia pus in situatia de a ajunge in curul unui homosexual sau pe faianta din baie este cat se poate de amuzanta. In plus aveti ocazia sa-l vedeti pe Burt Reynolds intr-unul din rolurile sale timpurii.
   Foarte bun este si sketch-ul in care omenirea este amenintata de un san siliconat gigantic sau cel in care un medic de succes se indragosteste de o oaie distrugandu-si astfel casnicia si cariera.

   Una peste alta, merita vazut chiar daca nu e genial. Nota 6.5.
              Parerea mea!

The Cove (2009)

  Se zice ca, prin tarile dezvoltate, copiii nu mai stiu cum arata un porc sau o gaina.Cu siguranta insa,toata lumea recunoaste un delfin. Documentarul pe care vi-l propun asta trateaza: delfinii si drama lor in super-industrializata Japonie. Ca sa fiu scurt,japonezii comit o crima sau, mai curand, un "delfinocid" daca-mi permiteti termenul.
  Regizorul Louie Psihoyos si mult mai cunoscutul Rick O'Barry (antrenorul delfinilor in serialul "Flipper" ) ajutati de o echipa impresionanta din care fac parte campioni la scufundari libere sau de surfing, reusesc imposibilul: sa filmeze ceea ce multi altii nu au reusit respectiv exterminarea delfinilor in unele zone de coasta din Japonia.
  Filmul te tine in priza pentru ca, desi este un documentar, are suficient suspans cat pentru un film de actiune. In plus, veti afla multe lucruri din categoria "stiati ca....". Spre exemplu stiati ca delfinii pot muri de stresul cauzat de o sursa continuua de zgomot? La un delfinariu, locatarii mureau pe capete fara un motiv aparent. Cauza s-a dovedit a fi zgomotul facut de instalatia de filtrare a apei, aproape insesizabil pentru urechea umana.
  Cu o nominalizare la Oscar, cred ca aveti toate motivele sa-l vedeti. Eu il voi revedea candva,cu siguranta.Nota este 8.5.
    Parerea mea! 

Casablanca (1942)

"-Ce cetatenie aveti domnule Rick?
 -Betiv!
 -Aaaaaaa, cetatean international deci."

 "Casablanca" este eternul clasic asa ca l-am revazut cu o reala placere. Fiind atat de bine facut, il poti vedea oricand si de oricate ori fara sa te plictisesti. Am sa incerc sa-l povestesc cu mijloacele mele modeste desi ar fi un mare pacat (fata de cei care nu l-au vazut inca) insa, poate, si un mic castig pentru hoardele dezlantuite de fani care-mi admira stilul narativ.
  Richard 'Rick' Blaine(Humphrey Bogart ) este un expatriat de origine americana, stabilit la Casablanca pe la 1940 si ceva.  Detine o cafenea de succes, motiv pentru care este mai cunoscut decat primarul local.
  Ilsa Lund (Ingrid Bergman ) este o ex-iubire-cea-mai-mare a deja-celebrului Rick....
   Pe bune ....chiar vreti sa povestesc filmul asta?
      
 Va mai spun doar atat: actiunea se petrece in Casablanca, care la aceea perioada  era colonie franceza. Cand nemtii au ocupat Franta, n-au ocupat-o chiar pe toata. S-a constituit astfel guvernul de la Vichy care impreuna cu coloniile reprezentau Franta libera, guvern care,de fapt, era o marioneta controlata de Germania nazista. V-am dat aceste date ca sa intelegeti contextul insa filmul tot trebuie sa-l vedeti! Nota 9.Minim!
   Parerea mea!

The Courageous Heart of Irena Sendler (2009)

   Filmul este impresionant din toate punctele de vedere dar, mai ales, pentru ca are la baza o poveste reala. Irena Sendler (Anna Paquin) este o asistenta medicala in Varsovia ocupata de cel de-al 3 lea Reich. Sub pretextul unor controale epidemiologice in ghetoul evreiesc aceasta va organiza salvarea a aproximativ 2500 de copii. Folosindu-se de acte false, Irena-i va plasa in familii poloneze, manastiri sau orfelinate, tinand totodata evidenta fiecarei "adoptii" pe mici bucati de hartie ascunse intr-un borcan dandu-le astfel sinistratilor sansa de a se regasi dupa razboi. In 1943 este arestata de Gestapo si torturata dar pastreaza secretul operatiunii. Este condamnata la moarte dar scapa miraculos.
   Adevarata Irena Sendler moare in 2008 la varsta de 98 de ani . In 2007 este nominalizata la Premiul Nobel pentru Pace. Din pacate, o mica parte dintre cei salvati isi vor mai revedea vreun membru al familiei, majoritatea fiind ucisi in lagarul de la Treblinka


   Filmul este un exemplu de altruism si toleranta, o cronica a unor vremuri pe care n-ar trebui sa le mai intalnim niciodata dar pe care este esential sa nu le uitam.
      Nota 7.5.Parerea mea!

duminică, 21 februarie 2010

Up in the Air (2009)

     O mare parte din succesul filmului "Up in the air" se datoreaza, in opinia mea, temei,care este extrem de actuala.Ryan Bingham (George Clooney) este de meserie orator motivational dar mai ales concediator. Se pare ca exista firme specializate in acest sens, echivalentul modern al solului care aducea vestea proasta, in antichitate. Diferenta fiind ca in zilele noastre se castiga bani din asta iar acum 2000 de ani ti se taia capul. Dar nu am eu calificarea necesara sa comentez in ce fel progresul de tip capitalist ne afecteaza sistemul de valori... Cert e ca Ryan e fericit in pielea lui: calatoreste foarte mult, sta in hoteluri de lux, manaca in cele mai bune restaurante. Telul sau in viata este sa depaseasca 10 milioane de mile zburate cu aceeasi companie aeriana  record ce i-ar aduce cateva beneficii inaccesibile zburatorului de rand.   "Dragoste", "familie", "copii" sunt notiuni complet straine pentru el dezvoltand un soi de "firewall" impotriva lor, transpus intr-un discurs motivational  care facea furori. Insa toate acestea aveau sa se schimbe printr-o succesiune aparent banala de intamplari: o aventura de o noapte cu Alex(Vera Farmiga) care devine mult mai mult, casatoria uneia dintre surorile sale, tavalugul progresului tehnologic combinat cu reducerea de costuri inerenta in orice companie si care insemna  birou+calculator+camera web+conexiune net = someri in direct. Astfel ca Ryan isi reconsidera prioritatile si hotaraste sa aiba o relatie stabila cu Alex. Dificil de realizat in conditiile in care va afla ca doamna e foarte maritata si posesoare de cel putin 2 copii. Sincer, asta e punctul slab al filmului: e greu de crezut ca o femeie care aparent are un job asemanator cu al lui, poate avea timp fizic sa creasca 2 copii, sa aiba o casatorie fericita, un amant pe care-l vede relativ des prin cam toata America si pe care-l poate insoti si la nunta in weekend. Norocul face ca proiectul "chat cu viitorul somer" pica, astfel ca eroul nostru se poate intoarce in aer, acolo unde era si la inceputul filmului, insa cu o viziune noua, mai umana.
 
   Filmul are si o gasca de nominalizari( 6 la Oscar) si premii, insa si Obama a castigat alegerile asa ca nu ma apuc acum sa-i judec pe americani. Sunt convins ca din America se vede altfel, astfel ca nota mea este mai curand 7 decat 8 (cat este acum pe IMDb). Parerea mea!

The Taming of the Shrew (1967)

" Îmblânzirea scorpiei" (William Shakespeare) in regia si dupa scenariul lui Franco Zeffirelli poate fi alegerea perfecta a unei seri de duminica in cazul in care n-ati gasit bilete la teatru. Costumele sunt magnifice iar Elizabeth Taylor (Katharina) si Richard Burton (Petruchio) vin cu interpretari exceptionale poate si pentru ca erau casatoriti in viata reala(primul lor mariaj!). De altfel ambii au primit nominalizari la Oscar pentru asta.
In cazul in care nu ati citit piesa marelui Shakespeare (si nu va condamn!) iata cam despre ce e vorba: Katharina (pe care o vom denumi in continuare Kate) este scorpia ce necesita imblanzire. Petruchio are exact aptitudinile necesare unei astfel de sarcini dificile, anume o acuta nevoie de bani. Kate mai are si o sora Bianca, mai mult frumoasa decat devreme acasa, mezina si dornica de maritat. Treaba imposibila atata timp cat Kate nu-si gaseste un petitor. Scena este Padova anului 1xxx(numai Shakespeare stie anul asa ca nu va luati de mine) iar intriga desi poate parea relativ simpla,se va complica teribil.
Astfel ca va invit sa vedeti filmul ca sa aprofundati subiectul, mai ales ca, sa cititi piesa v-ar lua mult mai mult. Pana la urma e in versuri iar Shakespeare vorbea o engleza pe care traducatorii nostrii doar pretind ca o inteleg. Iar daca-mi permite-ti o analogie fortata-si cu asta inchei- intre Shakespeare si manele: majoritatea le asculta si nu recunosc, pe genialul William toti zic ca l-au citit dar majoritatea n-au facut-o. Nota 7+!
Parerea mea!

sâmbătă, 20 februarie 2010

Match Point (2005)

   Bun!Foarte bun!Un film pe care trebuie sa-l vedeti!
As putea continua asa toata ziua.Dar iata despre ce e vorba.
   Chris Wilton (Jonathan Rhys Meyers)  un fost tenisman profesionist se angajeaza antrenor la un club exclusivist. Unul din elevi ii devine prieten si astfel accede in inalta societate britanica unde o cunoaste pe sora acestuia Chloe (Emily Mortimer) care ulterior ii devine sotie dar si pe iubita lui,Nola Rice (Scarlett Johansson) de care se simte fatalmente atras. Mie mi-a luat o fraza sa va descriu personajele, lui Woody Allen(scenariu si regie) ii v-a lua mai bine de jumatate din film. Insa are toate motivele s-o faca, filmul fiind o drama psihologica totusi.
    Dupa un timp, cumnatul sau si Nola se despart, moment foarte bun pentru Chris sa aiba o aventura cu aceasta. Astfel ca actiunea se centreza pe acest triunghi amoros,Chris osciland intre confortul oferit de banii sotiei si satisfactia sexuala data de amanta. Care, ca orice amanta care se respecta, ii cere sa se desparta cat mai grabnic mai ales ca a ramas si insarcinata. Insa,dupa nenumarate incercari si tratamente,si sotia ramane grea(bun tipul,viril!) astfel ca eroul nostru se afla in fata unei dileme existentiale: sotie+copil=lux+plictiseala sau amanta+copil=saracie+nervi. Voi ce-ati fi ales?
   Din punctul asta filmul se transforma, rezolvarea gasita de Chris fiind una cel putin socanta: dubla crima. Atat Nola cat si vecina acestei sunt ucise cu o pusca de vanatoare in incercare de a face sa para un jaf. Se pare insa ca toate amantele  tin si jurnale astfel ca tanarul nostru ucigas devine prim-suspect.Va scapa printr-un miracol. Pentru ca laitmotivul filmului este norocul. Fara el, indiferent de pregatire, talent sau perseverenta,suntem damnati. Hazardul ne guverneaza viata mai mult decat ne-am dori, hazardul e dumnezeul nostru adevarat iar norocul e minunea.
  Filmul a avut si o nominalizare la Oscar(scenariu Woody Allen,desigur) pe care cred ca-l merita dar probabil s-au gandit ca Allen are deja 3 bucati (prea putine in opinia mea). Nota mea este 8 virgula 5.
  Parerea mea!

Everybody's Fine (2009)

    Frank Goode(Robert De Niro) este un de-curand-vaduv,tatal a 4 copii despre care este foarte mandru. Are si toate motivele atata timp cat Amy(Kate Beckinsale) are o cariera de succes in publicitate, Robert(Sam Rockwell) este dirijor cu turnee in toata Europa, Rosie(Drew Barrymore) dansatoare apreciata la Las Vegas iar David un pictor foarte talentat. Dar cand esti apreciat esti si ocupat astfel ca iti vezi tatal....niciodata. Motiv foarte bun pentru Frank sa plece in epica calatorie de vizitare a copiilor (nu trebuie sa mai adaug ca cei 4 stau in cele 4 zari peste 40 de mari si tari)
   Primul pe care-l viziteaza este David care nu prea e acasa motiv pentru care nu-l vom cunoaste nici noi. Deoarece omul era putin cam mort de supradoza prin Mexic.
   Urmeaza Amy. Casa imensa, Q7+BMW,cariera, copil dar si putin cam parasita de sot iar copilul nu tocmai cel mai bun din clasa. Evident ca nu avea niciun chef de musafiri astfel ca vasnicul bunic pleaca spre urmatoarea destinatie: Robert.Dirijorul nostru este doar tobosar in orchestra treaba deloc pe placul batranului. Si cum cantatul intr-o orchestra simfonica e treaba dificila, isi expediaza tatal spre sora Rosie. 
   Rosie pare ceva mai calda si-ti spui ca poate vezi si ceva distractiv,pana la urma. Insa o incurca putin un bebelus care e al ei dar tac-su nu stie si,inca putin,faptul ca e usor nesigura ce sex ar trebui sa aiba un ipotetic partener de viata.Omul nostru pleaca si de aici,face un infarct cat se poate de logic si,in sfarsit, reuseste sa-i stranga pe toti langa el (la spital, ma refer).
   Acestea fiind spuse,poate va veti intreba de ce comentez cu umor un film foarte trist.Raspunsul este foarte simplu: pentru ca si eu am cazut in capcana afisului, am zis ca poate e distractiv.Nu e!.Deloc! Si nu inteleg de ce toti zambesc in poza. Din 99 de minute,98 sunt triste ultimul minut fiind masa de Craciun la care se reunesc  si care e.....induiosator, cel mult(eternul cliseu american cu curcan, ornamente,brad+cadouri etc.).
   De Niro e bun pentru ca asa s-a nascut.Rolul ii iese dar nu exceleaza. Cat despre ceilalti....aparitiile sunt episodice si fara "greutate". Asa ca daca aveti peste 30 de ani si o ora juma'te de omorat puteti sa-l incercati. 
Contraindicat persoanelor sub 20 de ani.Daca sunt obligati sa-l vada,se pot sinucide de plictiseala. Nota 6.5.
   Parerea mea!

miercuri, 17 februarie 2010

Annie Hall (1977)

  Daca va spun ca filmul asta a luat 4 Oscaruri s-ar putea sa fie suficient. Daca va mai spun si ca Woody Allen a primit 2 din ele, s-ar putea sa va trezesc interesul. Al 3lea pentru, nimeni alta decat,Diane Keaton iar cel de al 4lea doar pentru cel mai bun film. Dar...ma rog,astea sunt amanunte.
   Alvy Singer(Woody Allen) incearca sa inteleaga motivele despartirii sale de Annie Hall (interpretata magistral de Diane Keaton). Treaba deloc simpla pentru un om atat de complicat.Treaba cu atat mai grea pentru spectatorul neavizat pentru ca Allen vorbeste cu tine in timpul filmul,iti cere parerea si chiar ai tendinta sa-i raspunzi.
   In New York-ul anilor '70 e greu sa nu iubesti,e greu sa iubesti doar aceeasi persoana, e greu sa nu-ti doresti sa te muti in California pentru ca acolo e atat de cald iar cocaina are 3 calitati in plus  (ieftina,buna si multa), e greu sa-l vezi pe Dylan in concert sau sa vezi un Ingmar Bergman (Annie intarzie la un film 2 minute.Alvy nu mai vrea sa intre pentru ca filmul trebuie vazut de la inceput. Annie..."Dar hai sa intram ca ai pierdut doar titlul.Si oricum,e scris in  suedeza").Precum probabil banuiti, el e sensibil si interiorizat ea, superficiala dar plina de viata.Nu voi intra in amanunte pentru ca ar insemna sa va redau dialogurile. Iar pentru asta va sugerez sa vedeti filmul.
   Intrucatva,filmul este autobiografic.Allen s-a nascut in Brooklyn, si-a inceput cariera scriind bancuri pentru reviste ca ulterior sa devina comediant.Limbajul de evreu newyorkez nu lipseste,glumele cu tenta rasiala sunt omniprezente.
Si ca sa inchei folosesc un citat:"Cine nu poate sa faca nimic practic se apuca de predat.Cine nu poate nici macar sa predea,preda sport."Nota este 8.5.Minim!
     Parerea mea!

marți, 16 februarie 2010

A Midsummer Night's Sex Comedy (1982)

   Poate va era dor de Woody Allen. Pai... hai sa vedem! Daca o adaugam si pe Mia Farrow,trebuie sa iasa ceva...
   Se dau urmatoarele: anii 1900,o casa confortabila la tara si 3 cupluri dupa cum urmeaza:
1.Adrew(Allen),inventator nebun+sotie iubitoare(dar inutila)
2.savant genial(dar batran)+dragostea neimplinita a lui Andrew(Farrow)
3.doctor afemeiat+asistenta ninfomana.
   Cei 6 intra in cam toate combinatiile posibile(mai putin cele homosexuale) incercarile stangace si,de cele mai multe ori,nereusite de a avea o aventura la drum de seara rezultand in scene savuroase, foarte hilare.
   Filmul are si o latura mai putin intalnita la Allen pana la acest creatie: cea spirituala sau mai curand metafizica,el fiind ateu convins.In rolul unui  inventator traznit, creaza un soi de "proiector" al timpurilor paralele, masinaria in cauza putand reproduce imagini din trecut sau viitor.


   Cu siguranta nu e cel mai bun film a lui insa poate fi o experienta placuta daca-l vezi inconjurat de prieteni.Hai sa-i dam un 6.5!Si-o bere!
     Parerea mea!

Love and Death (1975)

 " Love and death" este o parodie.Desigur.Woody Allen este Boris,un soldat a carui prima calitate este lasitatea. Scena este Rusia tarista, amenintata de invazia lui Napoleon.Intriga(dragostea din titlu) este bine reprezentata de Sonja(Diane Keaton),o indepartata verisoara a lui Boris care este indragostita de oricine, mai putin de eroul nostru.
   Boris o iubeste neconditionat, astfel ca pleca la razboi de unde se intoarce erou. Intre timp,sotul Sonjiei moare astfel ca-si indreapta atentia catre demult-uitatul  Boris. Acesta din urma era foarte curtat de o anume contesa, bine-cunoscuta pentru viteza cu care-si  desfacea picioarele dar si pentru talentul de duelist al amantului oficial.
   Inevitabiliul se produce: Boris e provocat la duel. Simtindu-si sfarsitul aproape,  in preziua duelului acesta-si viziteaza marea iubire Sonja smulgandu-i acesteia promisiunea casatoriei in eventualitatea incerta ca ar trai dupa duel. Ceea ce se si intampla!
   Dupa cativa ani de miere si lapte,Napoleon invadeaza Rusia.Cei doi simtind ca nivelul de trai le va fi afectat,hotarasca sa-l asasineze pe imparat.Ceea ce reusesc intr-o oarecare masura,doar ca cel ucis era o sosie.Sonja scapa iar Boris este condamnat la moarte.Si de data asta chiar moare.
   Filmul are puls,te tine in priza.Dialogurile devin greu de urmarit uneori din cauza unui adevarat calambur de termeni si ideei filosofice(scopul final fiind totusi rasul)."Boris,desigur ca exista Dumnezeu.Ne-a facut dupa chipul si asemanarea sa." la care Boris:"Serios?Uita-te la mine.Chiar crezi ca Dumnezeu poarta ochelari?"
  Personal cred ca e poate cea mai fericita combinatie de comedie si filosofie astfel ca nu va sugerez ci trebuie sa-l vedeti.Nota este 8 insa placerea revederii acestui film ,maxima.
    Parerea mea!

Bananas (1971)

 "Suntem in minunata republica San Marcos si va transmitem, in direct, asasinarea presedintelui republicii.Locul sau va fi luat de generalul X detestat de intreaga natiune.Vor urma traditionalele bombardamente asupra ambasadei USA si inabusirea revoltei sindicale de catre mafia locala".Am citat aproximativ din  inceputul acestui film.
Deja aveti o idee cam care e subiectul.Dar ca sa nu ganditi prea mult,va spun eu: Woody Allen parodiaza in principal doua aspecte-regimul comunist  Castro-Guevara si goana dupa senzational a presei americane.
   Allen(pe numele sau de personaj, Fielding Mellish) interpreteaza rolul unui marunt angajat al unei companii ce lansa produse noi pe piata americana.Iar el le testa,desigur. Nimic mai stupid si lipsit de satisfactie. Pana in  ziua in care la usa sa bate Nancy. Acesta-i prezinta cauza sanmarcosiana(sanmarcosleza, daca preferati) iar Cupidon loveste. Devine activist, participa la proteste(totul in stilul sau burlesc, caracteristic) pana in ziua in care Nancy simte ca-i lipseste ceva si mi-l paraseste pe sarman.
   Eroul nostru sufera teribil,isi da demisia si hotaraste sa plece in San Marcos.Dupa o serie savuroasa de evenimente ajunge un lider mai mic intr-o revolutie si mai mica(asemanarile cu situatia din Cuba sunt evidente).Dar paralelismul real-imaginar se opreste pe moment aici.Micul Fielding se vede pus in pozitia suprema in stat(Guevara  murise  fara sa vada cum e sa fi "El Presidente") si obligat sa apeleze la ajutor american(financiar,desigur).Insa Uncle Sam il "ajuta " acuzandu-l de tradare si impostura condamnandu-l in consecinta.
   Finalul filmului ne prezinta prezinta presa americana in aceeasi lumina de la inceputul epopeei: transmitand in direct prima noapte de amor dintre Fielding si Nancy(cei doi se recombina dupa ce tipul e gratiat,adica "in the very same day").
  Una peste alta filmul are plusuri si minusuri dar nici macar Woody Allen nu s-a nascut perfect.Unele gaguri sunt memorabile ca cel in care un soldat CIA intreaba de partea cui lupta-de partea guvernului sau a rebelilor. Raspunsul superiorului vine promt:"De partea ambilor.CIA nu mai risca minic."
In plus,aveti sansa sa-l vedeti pe Sylvester Stallone intr-unul din rolurile de debut(avea doar 25 de ani si nu batuse pe nimeni inca).
Nota mea e ...spre 7.5.Merita!
Parerea mea!

luni, 15 februarie 2010

Sleeper (1973)

  Sa comentez un film a lui Woody Allen nu poate fi decat o placere.Cu atat mai mult cand este vorba de una din capodoperele sale.Ceva din distopicul orwellian(anti-utopic pentru neavizati) plus ceva din absurdul lui Kafka dublate de talentul lui Allen fac ca aceasta productie sa fie una de referinta.Nici nu stiu unde exceleaza Allen in acest film :    ca actor in rolul vanzatorului natang care se trezeste, criogenat fiind,dupa 200 de ani sau ca regizor si scenograf?!  Dar pana la urma asta e treaba criticii de specialitate.Treaba mea e sa spun,cu mijloacele mele modeste,povestea.
    Miles Monroe(Woody Allen) are ulcer.Se opereaza dar nu se mai trezeste din anestezie.Este criogenat,ca 200 de ani mai tarziu se fie readus la viata de o echipa de oameni de stiinta care vad in el solutia eliberarii omenirii de sistemul represiv existent in 2173.
  Accidental Miles o implica in planurile sale pe Luna Schlosser(Diane Keaton),o pseudo-artista superficiala prin excelenta,care se va transforma trepat intr-o revolutionara ferventa.
   Incercarea mea patetica de a va povesti acest film este similara cu aceea de  a ilustra in benzi desenate "Critica ratiunii pure".Ideea poate fi expusa, insa scenariul face toti banii.Asa ca nu va ramane decat sa vedeti acest film care merita cu prisosinta un 8.juma'te(aka.8.5).
Parerea mea!

The Curse of the Jade Scorpion (2001)

  Fiind un fan Woody Allen,nu voi pretinde ca sunt obiectiv.
Toate filmele lui imi plac mai mult sau mai putin(in general, mai mult).Din punctul meu de vedere Woody Allen a redefinit comedia.Oricine poate vedea un film al sau cu placere dar fiecare din spectatori va intelege altfel anumite glume, anumite nuante,functie de dispozitia, cultura sau statutul social al fiecaruia.Iar The Curse of the Jade Scorpion nu face exceptie.Are de toate: umor negru, disperare, misoginism.... Acel melanj care face din Woody Allen un regizor,scenarist si actor inconfundabil.
  In 1940,CW Briggs(Woody Allen)este un detectiv in varsta,la o companie de asigurari.Bazandu-se mai mult pe noroc decat pe talent, rezolva cu succes nenumarate cazuri.In scena apare Betty Ann Fitzgerald(Helen Hunt) responsabila cu reorganizarea companiei ,in acelasi timp fiind si amanta sefului interpretat de Dan Aykroyd.Cei doi se urasc reciproc,peste jumatate din scenariu fiind doar replicile acide dintre ei.Insa la  petrecerea unui coleg,ambii sunt hipnotizati de catre un magician,si constransi sa se in indragosteasca unul de celalalt atunci cand un cuvant-cod este rostit.In fapt,magicianul se foloseste de cei doi pentru a da spargeri.Situatia ia diverse intorsaturi care,intr-un final,duc la cristalizarea unei mirobolante idile.Un plus este aparitia personajului Laura Kensington(Charlize Theron)care in mod inexplicabil este atrasa de batranul detectiv.
 Filmul nu e exceptional dar cu siguranta e mult peste medie.Daca-l vei vedea,cu siguranta-ti vei dori sa mai vezi si altceva marca Woody Allen.Nota mea este 7.
     Parerea mea!

Hachiko: A Dog's Story (2009)


Am sa incep cu ce e important:cine nu plange la acest film nu are niciun pic de sensibilitate.
Avand la baza o poveste reala,filmul este un remake dupa productia japoneza Hachikô monogatari din 1987.Asta e mai putin important.
Intriga e simpla:in timp ce se intorcea de la serviciu,un profesor(Richard Gere) gaseste accidental pe peronul garii un catel.
Previzibil,relatia om-caine devine foarte puternica.Atat de puternica incat cainele isi conducea stapanul la gara in fiecare dimineata,asteptandu-l seara in acelasi loc la aceeasi ora,sa se intoarca de la serviciu.
Mai putin previzibil este ca omul moare iar cainele il va astepta timp de 9 ani si jumatate,in acelasi loc la aceeasi ora.

   Indiferent ca iubesti animalele sau nu,ca ai 5 sau 95 de ani,ca esti femeie sau barbat,trebuie sa vezi acest film. Este o lectie despre dragoste,loialitate si sacrificiu. Nota mea este 8.5.
      Parerea mea!

duminică, 14 februarie 2010

Agora(2009)


Am avut asteptari mari de la acest film.Nota de pe IMDb promitea(7.4),   Rachel Weisz  imi place iar subiectul parea cat se poate de atractiv: drama ganditoarei Hypatia in Alexandria anului 391A.D.
Initial m-au incantat decorurile si costumele.Simteam bucuria pasionatului de jocuri de strategie atunci cand termina de construit un oras antic(Caesar,Zeus vs Poseidon etc.). 
  Impresionat vizual,asteptam sa se intample ceva.Si...foarte curand,aveam sa aflu ca subiectul filmului nu are prea mare legatura cu drama Hypatiei(filosof,matematician dar ,mai ales, femeie intr-o societate patriarhala)sau cu distrugerea bibliotecii din Alexandria-stalpul culturii din acea vreme. Astfel ca adevaralul istoric cade undeva in plan secund, lasand loc adevaratei intrigi:conflictele religioase din epoca.Din punctul asta filmul devine penibil.Avem 3 tabere: paganii (populatia romana conservatoare reprezentata de intelectualitatea politeista),crestinii bucurosi nevoie-mare ca religia lor e acceptata,sustinuti de primul imparat crestin si evreii,monoteisti si ei. Neverosimil este ca primii care ataca sunt profesorii si discipolii de la biblioteca din Alexandria. Neavand alta treaba decat sa citeasca,sa gandeasca si sa scrie, pun mana pe sabii si ucid niste crestini.Care crestini,pacifisti fiind ataca biblioteca,profaneaza statuile si ard cartile(papirusuri,ma rog).Ce putea sa faca intelctualitatea? Sa se converteasca la crestinism,desigur.
V-ati plitictisit deja?Si eu!Dar ce e "bun" abia urmeaza. Daca tot au terminat cu paganii si cu orice forma de politeism ce pot face niste buni crestini?Sa se ia de evrei. Care evrei,in nimicnicia lor,ucid niste crestini. Aveti un deja vu?Eu am avut.Toate aceste "spectaculoase" rasturnari de situatie dureaza circa o ora si jumatate,timp in care aveti toate sansele sa adormiti.In tot acest travaliu pseudoistoric,apare meteoric Hypatia(Rachel Weisz)incercand sa rezolve dilema geocentrism/heliocentrism.N-am inteles prea bine care este rolul acestor aparitii episodice,dar cel mai probabil,sa certifice aparitia personajului Hypatia in film,fara de care nu am fi avut un sfarsit la acesta capodopera.Tot cu aceeasi frecventa apare si ex-sclavul Davus,aflat intr-o continuua instabilitate emotionala ce va culmina cu uciderea fostei stapane(Hypatia) doar din dorinta de a nu fi ucisa cu pietre de prietenii lui crestini.
Astfel ca,dupa mai mult de 2 ore,ramai cu impresia ca parca ai vazut ceva de calitate dar nu stii prea bine ce,sau in cazul in care esti un mare fan al lui Rachel Weisz (castigatoare de Oscar totusi!), ramai cu imaginea fundului ei atunci cand iese din cada.
Nota mea este 6(fara decoruri  merita doar 5!).
Parerea mea!