Dear John (2010)

  Cum a reusit acest film sa faca 7 saptamani la rand incasari mai mari decat "Avatar", va ramane, alaturi de desenele de la Nazca sau statuile din Insula Pastelui, una din marile si de neexplicat enigme ale civilizatiei. Sau va fi studiu de caz pentru aceia care vor sa aprofundeze anumite tehnici de marketing.Insa , in niciun caz, nu se va studia la vreo facultate de profil. Pentru ca "e admirabil, e sublim dar lipseste cu desavarsire". Punctul forte (in caz ca exista asa ceva la aceasta productie) este dat de prezenta lui Channing Tatum. Am spus bine "prezenta" si nu interpretarea, in sensul ca tipul face un rol bun stand imobil, inflexibil, fara rictus la aflarea unor vesti destul de nasoale, etc. In rest, liniste, pace si plictiseala, stimata audienta.
   Povestea e simpla: un militar in permisie(Channing Tatum) se indragosteste maxim de o prea-frumoasa si cuvioasa domnita pe nume Ileana Cosanzeana - pardon!!! -Savannah Curtis (Amanda Seyfried). Toata treaba dureaza fix 2 saptamani dupa care tipul pleca si are pretentia ca ea sa-l astepte suficient de mult, mai precis cat are el chef sa-si serveasca patria(in prima faza 1 an dupa care din cauza de 9/11, vrea sa mai combata vreo 2). Daca va apuca rasul nu va condamn! Evident ca si cea mai pura dintre fecioare are necesitati cat se poate de obiective astfel ca il anunta printr-o scrisoare urmatoarele: cu incepere imediata va fi foarte ocupata sa se marite. Cu altul, desigur! Am uitat sa mentionez ca cei doi porumbei isi scriau non-stop, acesta fiind, dupa parerea mea, subiectul filmului. Ma rog... drame! Si dupa vreo 8 ani se regasesc.Si gata!
  Am inteles ca romanul este considerabil mai reusit, de altfel cam tot ce scrie Nicholas Sparks este bun si, in consecinta ecranizat. In schimb regizorul Lasse Hallström nu reuseste sa ma impresioneze de data asta, asa cum a facut-o cu povestea cainelui Hachiko. Filmul e destul de bine facut insa nu se insista suficient pe scurta poveste de dragoste, cea care este la propriu, motorul intregi productii.Si ca sa conchid, este un film lacrimogen pentru acei copii care nu s-au hotarat inca daca sa fie Emo sau fani Guta, singura problema fiind ca in America e interzis sub 13ani (nu prea inteleg de ce, insa e treaba CNA-ului american).Insa copilul de sub 13 ani din Romania are acces maxim la informatie (motiv pentru care n-o foloseste decat daca e dezbracata macar un pic!) asa ca poate sa zica CNA-ul ce vrea el!

   Nota 5! Hai pa!