Harry Brown (2009)

    Asteptam de mult un film britanic bun. Si fiind un  admirator declarat al lui Michael Caine, placerea a fost inzecita. Cronicile ma avertizasera intrucatva ca e un "Grand Torino" mai ... british, asa! Motiv pentru care am avut un oarece recul, filmul lui Eastwood fiind de neatins (cel putin din punctul meu de vedere, neimpartasit si de celebra academie care nu a catadicsit sa-i dea nici macar un Oscar!).
   Dar acum discutam despre... "Michael Caine is Harry Brown", asa cum ne anunta genericul inca de la inceput.
Povestea pensionarului care se razbuna pe gasca de cartier responsabila de  uciderea prietenului si partenerului de sah este impresionanta, cu implicatii multiple si suficient de antrenanta chiar si pentru cel mai... necopt public, astfel ca filmul se adreseaza unei segment largit si diversificat de spectatori. Prea diversificat poate, aici fiind pacatul lui. Insa ce este extraordinar rezida din intuitia tanarului regizor Daniel Barber de a-l lasa pe Caine "sa-si faca rolul", personajul sau dezvoltandu-se incet dar temeinic catre eroul septuagenar din final. Astfel ca Michael Caine face ce stie mai bine: sa fie genial!

  Filmul are si momente mai... lejere, care pot plictisi audienta iar Emily Mortimer (in rolul politistei) a prins si zile mai bune. Insa concluzionand, am avut sansa sa vad un film bun cu un actor de exceptie. Nota 8.
   Parerea mea!