Defendor (2009)

  Ma asteptam sa vad o comedie atunci cand am ales sa vad acest film. Parea a fi o poveste care parodiaza deja clasicele filme cu supereroi. Si, intr-o oarecare masura, asta si este. Scenele sau dialogurile comice exista insa sunt in minoritate, filmul fiind, de fapt, o drama.
  Woody Harrelson il intruchipeaza pe Arthur Poppington, un individ fara niciun simt al realitatii care, in aparenta, are suma sindroamelor tuturor bolilor psihice usoare (in sensul ca e retardat dar functional). Arthur duce o existenta dubla, seara transformanu-se in Defendor, un super-erou fara nicio arma, exceptand curajul, scopul sau fiind distrugerea unui ipotetic sef mafiot. In scena va aparea o tanara prostituata pe nume Kat (Kat Dennings) care va alterna intre a-i deveni prietena si a profita de handicapul eroului nostru. Desigur ca Defendor sfarseste ucis insa creaza un val de simpatie imens in randul cetatenilor. Precum vedeti, filmul este departe de a fi o comedie, fiind mai curand dramatic decat distractiv. Insa nu veti regreta alegerea facuta.
   La debutul sau ca regizor Peter Stebbings reuseste un film emotionant cu un mesaj social profund. Alegerea lui Woody Harrelson in rolul principal este perfecta, fizionomia si mimica sa sugerand foarte bine labilitatea psihica a personajului, interpretatrea in sine fiind una cu mult peste medie. In rolul psihologului o regasim pe Sandra Oh intr-o interpretare cheie, personajul sau ajutandu-ne sa intelegem complexitatea judecatilor si trairilor, in aparenta simple, ale unui retardat.
   Toate acestea fiind spuse, astept cu interes urmatoarea realizare regizorala a lui Stebbings, nota pentru cea de fata fiind 8. Parerea mea!

The Boondock Saints II: All Saints Day (2009)

       " Frumusetea e in ochii celui care priveste"

    Asa e si cu filmul asta! Acum ca l-am terminat de vazut parca imi pare rau. Nu trebuia sa-l vad! Simt ca-mi altereaza amintirea primului, care a fost exceptional. Insa cred ca exagerez eu, scopul regizorului (Troy Duffy) fiind cu totul altul. Cel mai probabil nu eu sunt publicul tinta, filmul avand drept unic scop distractia de tip violent. O sa spuneti ca asa a fost si primul? Nimic mai neadevarat! In primul (lansat in 1999), este vorba mai ales despre morala, despre pedeapsa intr-o societate care nu mai legifereaza corect deci nu mai pedepseste eficient. Prin comparatie, in cel de-al 2 lea este vorba doar despre cei mai buni "pedepsitori" cu cele mai mari arme care ucid 25 de mii de infractori la micul dejun. Primul a fost intr-adevar original si pe drept cuvant si-a castigat o multime de fani, ghinionul sau fiind ca a fost lansat intr-o perioada cand America nu mai vroia deloc violenta (din cauza incidentului de la liceul Columbine) fiind astfel respins sau ignorat de critica.
   Continuarea sa, aici in discutie, va fi ignorata din cu totul alte motive. Personal cred ca Troy Duffy nu a vrut sa mai demonstreze nimic. A vrut doar bani, stiind ca personajele create de el cu 10 ani in urma se vor vinde bine chiar daca nu-i vor aduce gloria. Duffy este victima colaterala a masacrului de la liceul Columbine, cinematografia pierzand pentru un deceniu un regizor si scenarist talentat. Concluzionand, sper ca cel de-al 2 lea film al sau sa nu fie si ultimul. Macar sa continuie seria daca alte ideei nu mai are. Poate in felul acesta il revedem pe Willem Dafoe intr-un rol la fel de memorabil ca in primul. Pentru ca aparitia sa la finalul acestuia nu salveaza prea mult din impresia deja sedimentata timp de 2 ore.
  Nota mea este 6.

Shutter Island (2010)

Martin Scorsese loveste din nou! Filmul este, fara putinta de tagada, unul deosebit.

  Actiunea se petrece in 1954, intru-un spital de boli mintale situat pe o insula, unde detectivul Teddy Daniels (Leonardo DiCaprio) este trimis impreuna cu noul sau coleg Chuck( Mark Ruffalo) sa cerceteze cazul disparitiei unei paciente extrem de periculoase. Directorul spitalului (Ben Kingsley) nu pare foarte interesat sa-i ajute pe cei doi ba, dimpotriva.
  Insa.... nu voi povesti tot filmul, povestea fiind destul de complicata, cu mute rasturnari de situatie. In plus, nu vreau sa va stric placerea finalului.
  In schimb, voi spune ca (desi nu sunt un fan declarat) DiCaprio face un rol foarte bun, personajul sau fiind foarte complex. Deasemenea, Ben Kingsley face unul din cele mai bune roluri din ultimii ani. In roluri secundare, Emily Mortimer, Max von Sydow,Michelle Williams sau Patricia Clarkson dau forta povestii prin interpretari deosebite. Filmul abunda in panorame superbe, camera miscandu-se magnific. Toate aceste elemente combinate de talentul indiscutabil a lui Scorsese fac din "Shutter Island" un film de calitate, o placere pentru orice spectator si motiv de studiu pentru fiecare cinefil. Nota 8.5. Parerea mea!

Possession (2009)

  Ideea care sta la baza povesti este exceptionala desi nu tocmai originala, filmul fiind un remake dupa o creatie japoneza. Din pacate, realizarea celor doi regizori suedezi nu este cea mai reusita desi filmul are cadre foarte frumos trase, care impresioneaza ochiul.

  Sarah Michelle Gellar este Jess, o femeie fericita. Are sotul perfect, casa perfecta, job-ul perfect. Mai putin perfect este cumnatul Roman (Lee Pace), violent si implicit certat cu legea. El locuieste cu prea-fericita familie treaba deloc pe placul doamnei, astfel ca dupa un oarecare conflict acesta pleaca in mare graba. Asa de grabit incat face un mare accident, in cealalta masina implicata fiind?- ati ghicit!- frati-su. Amandoi intra in coma iar dupa 3 saptamani cel rau se trezeste. Doar ca nu mai e violent deloc, ba mai mult, zice ca e celalalt. Adica frati-su alias sotul doamnei. Si culmea, reuseste s-o convinga cumva ca, intr-un mod cu totul straniu, personalitatea blajinului frate a trecut in corpul sau. Urmeaza o mare dragoste rezultatul fiind o sarcina. Doar ca Jess, in frenezia cumparaturilor pentru camera copilului va descoperi ca totul e un fals, violentul cumnat fiind indragostit dintotdeauna de prea frumoasa ex-ucigasa de vampiri si gelos fiind pe frati-su, s-a gandit sa-i imprumute viata cu nevasta cu tot. Mda... Tipa il omora, va dati seama!

  Personajele principale se descurca destul de bine cu un minus pentru Gellar care nu este cea mai convingatoare femeie indragostita. Per total, exista destule alte modalitati sa pierdeti o ora si jumatate insa daca sunteti fanii frenetici a lui Sarah Michelle, nu e chiar atat de rau. Nota 6. Parerea mea!

Un prophète (2009)

  Filmul este, intr-o oarecare masura, varianta frantuzeasca a celebrei trilogii "The Godfather".
  Malik (Tahar Rahim) este un tanar detinut pe jumatate arab, intr-o inchisoare din Franta. Aici va afla ca nu e tocmai simplu sa supravietuiesti daca nu esti protejat de cine trebuie. Clasic, veti spune! Insa in lupta sa de a se integra in mediul penitenciar, eroul nostra va ajunge sa controleze o intrega retea de trafic de droguri cu ramificatii in toata tara. Pe principiul "dezbina si cucereste" acesta va ajunge un personaj respectat atat  in gruparile interlope de arabi cat si in cele de corsicani.
  Cu o nominalizare la Oscar dar si castigator al marelui premiu la Cannes, filmul merita toata atentia. Regizorul Jacques Audiard
 da un aer veridic povestii iar Tahar Rahim este incantator astfel ca nota mea este 8.5. Fiecare minut din cele peste 150 merita! Parerea mea!

Order of Chaos (2010)

   Filmul se vrea ce nu poate fi! Se vrea original si inovator dar nu este decat un conglomerat de imagini si sunete psihedelice mult prea puternice. Conflictul dintre doi tineri avocati de succes vrea sa induca ideea relativitatii binelui sau raului , functie de perspectiva. Filmat din mii de unghiuri, filmul abunda in simboluri si mesaje subliminale insa, fiind atat de multe si des folosite, nu ramai cu nimic. Personal cred ca a devenit o moda in arta, sa blamezi societatea eminamente capitalista fara a oferii nimic in schimb. Gata, am inteles! Capitalismul duce la egocentrism, stim prea bine asta, insa care e solutia? Sunt de acord sa distrugem, sa desfiintam, sa defaimam dar sa punem si altceva in loc.
  Productia e din categoria "drogat da, beat poate , treaz niciodata". Nu vad niciun motiv ca cineva perfect functional la cap, sa-si piarda o ora si jumatate vizionand acest film. Mentionez ca l-am putut urmarii dupa cel putin 3 sticle de vin asezonate cu cateva portii generoase de Jack Daniel's. Totusi pentru ca regizorul e la prima incercare iar distributia isi face, in mare masura, bine treaba am sa-i dau nota de trecere.

Rhys Coiro,  Milo Ventimiglia dar si Mimi Rogers fac roluri acceptabile, peste medie, insa nota ramane 5. Ar fi putut fi un film bun, dar nu este!
     Parerea mea!

Pi (1998)

  Filmul este transpunerea pe pelicula a unui concept care nu stiu daca exista dar pe care-l enunt astfel: nu e nevoie de sute de milioane de dolari ca sa faci un film exceptional ci doar de un regizor genial. Darren Aronofsky
este exact omul in discutie iar bugetul a fost de doar 60 000 $. Iar in banii astia primim si muzica compusa de Clint Mansell. Daca nu stiti de unde sa-l luati, cautati coloana sonora la "Requiem for a Dream" care e la fel de cunoscuta ca ... imnul Romaniei(glumesc, cu mult mai cunoscuta!).

  Filmele lui Aronofsky pot fi numarate pe degetele de la o mana, mai precis se pregateste de al 5-lea, insa ce filme! Pe doua le-am numit deja, celelalte fiind "The fountain" si "The wrestler". Probabil nu e tocmai o performanta sa faci 4 filme in 10 ani insa si lui James Cameron i-au luat 5 ani sa faca "Avatar" si a si cheltuit cat PIB-ul unei tari mai mici. In schimb, Aronofsky a luat un actor necunoscut, i-a pus o camera pe umar sa se filmeze singur, i-a pus in brate un scenariu genial productie proprie si a zis "motor!" ( sau "action!", mai degraba!).
  Titlul filmului este o metafora pentru nevoia noastra de cunoastere, pentru dorinta lautrica a fiecaruia de a explica hazardul. Precum se stie, numarul "pi" are o infinitate de zecimale fiind in aceelasi timp o constanta universala, una din aplicatiile sale importante fiind calcularea arie si/sau perimetrului unui cerc, forma geometrica considerata perfecta. Aici e si ironia: definim perfectiunea cu ajutorul unei constante imposibil de calculat printr-o serie finita de operatii algebrice (calculul sau exact fiind o realizare relativ recenta, in secolul XIX). Din acest motiv, numarul "pi" este ceea ce matematicienii denumesc, constanta irationala adica un numar imposibil de exprimat printr-o fractie dintre 2 numere intregi.
   Max Cohen (Sean Gullette) este un matematician paranoic in cautarea numarului suprem: acel numar care sa ofere explicatie tuturor lucrurilor din natura, un soi de sfant Graal al oamenilor de stiinta. Travaliul nevrotic al matematicianului ne este prezentat alb-negru, regizorul dand astfel o consistenta nefireasca viziunii sale.

 " Pi " este un film de nisa, solicitant si greu de digerat pentru o larga categorie de privitori. Daca v-ati uitat uneori pe ZeroTV sau la "Acces Direct", n-aveti niciun motiv sa vedeti filmul. Nota 9. Parerea mea!