The Road (2009)

  Prieteni, fratilor, oameni buni...  e prea bun! Pentru ca a face un film extraordinar pe un subiect deja uzat este o adevarata arta!

  Intr-o oarecare zi din orice an dintr-un viitor alternativ se produce o catastrofa. Naturala sau de alt gen este mai putin important, nefiind specificata punctual in film. Aflam insa ca plantele si animalele au cam disparul racirea climei fiind un motiv probabil. Filmul este povestea unui tata (Viggo Mortensen) care impreuna cu fiul sau, lupta zilnic pentru supravietuire. Lipsa hranei duce la canibalism astfel ca cei doi sunt intr-un permanent pericol in drumul lor spre sud. Bolnav si infometat tatal va muri, nu inainte de a-i explica fiului cum se foloseste pistolul sau cum sa se sinucida in cazul in care e prins de canibaili. Un film intens si trist subiectul fiind, mai curand, sfarsitul omeniei decat apusul omenirii. Canibalii sunt organizati in grupuri, vanandu-i pe oameni in mod metodic. Prin comparatie, oamenii traiesc singuri si inspaimantati fiecare incercand supravietuirea pe cont propriu. Cu siguranta, intentia regizorului John Hillcoat este sa atraga atentia asupra societatii in care traim si care ne transforma in etaloane de individualism si  egoism. Simboluri sunt pretudindeni, ca in scena in care banii sau bijuteriile stau imprastiate pe jos, o cutie de Coca-Cola dintr-un dozator defect fiind o adevarata comoara.
   Atat Mortensen cat si copilul (Kodi Smit-McPhee) interpreteaza magnific, fiind extrem de convingatori. In roluri episodice apar Charlize Theron (mama, despre care aflam ca s-a sinucis cedand lipsurilor si frigului) dar si Robert Duvall  in rolul unui batran calator sau Guy Pearce care va deveni parintele adoptiv al copilului dupa decesul tatalui natural. Muzica lui Nick Cave completeza acesta productie de exceptie.

  Consider ca nu e tocmai lesne sa faci un film bun ecranizand un roman care a castigat premiul Pulitzer (creatia omonima a scriitorului Cormac McCarthy) astfel ca nota mea este 9.

On the Waterfront (1954)

   Constient fiind ca urmeaza sa vad un film care a luat 8 premii  Oscar, m-am pus pe vizionat...

   Terry Malloy (Marlon Brando) este un fost pugilist ajuns hamal in port. El traieste in umbra mai marelui sau frate Charley (Rod Steiger), un avocat pus in slujba mafiei care controleaza sindicatul, facand treburi marunte pentru acestia. Insa curand va realiza ca micile sale actiuni aduc dupa sine suferinta, mizerie sau chiar moarte. Cu ajutoul preotului local dar si cu mare dragoste pentru sora uneia dintre victime(Eva Marie Saint), Terry se hotaraste sa toarne, nu ciment sau apa ci la politie.
   Filmul urmareste transformarea golanului din port in Mesia hamalilor exploatati de catre mafie. Iar comparatia nu e fortata deloc, credeti-ma. In scena finala Terry este batut rau de tot dar gaseste puterea sa se ridice si sa conduca norodul. Nu intamplator acesta strabate ultima parte a drumului singur si chinuit cu un carlig specific hamalilor in spate, intentia regizorului  Elia Kazan de a-l compara cu mult prea celebrul personaj biblic, fiind evidenta.
   Marlon Brando castiga primul Oscar din cariera, interpretarea fiind absolut hipnotizanta. Talentatul dar si controversatul Elia Kazan primeste, deasemenea, prestigioasa distictie. Talentat pentru "A Streetcar Named Desire" sau "Splendor in the Grass" dar si controversat pentru ca a " turnat" multi colegi de breasla presupusi simpatizanti comunisti la nu mai putin celebra comisie McCarthy. 40 de ani mai tarziu, in 1999 cand va primi Oscar-ul onorific pentru intreaga cariera, acesta va fi blamat de o mare parte din audienta, astfel ca actori celebri precum Nick Nolte sau Ed Harris nu s-au ridicat si evident, nu au aplaudat.
   Filmul insa este unul exceptional, unele scene facand subiectul unor adevarate pasiuni printre cinefili. Astfel ca nota nu poate fi decat 9. Parerea mea!

Tetro (2009)

   Cu 5 Oscaruri la activ, Francis Ford Coppola nu mai are nevoie de nicio prezentare. Insa filmul sau are!
   Bennie(Alden Ehrenreich) este ospatar pe un vas de croaziera. Ajuns in Buenos Aires, isi cauta fratele mai mare care a rupt legaturile cu familia in urma cu circa 10 ani. Acesta din urma isi schimbase numele in Tetro (Vincent Gallo) si, consumat fiind de demonul creatie dramaturgice, ducea o existenta ciudata impreuna cu iubita lui, Miranda interpretata remarcabil de Maribel Verdú. In incercarea sa de a afla mai multe despre tatal lor(un celebru dirijor), Bennie va descoperi un manuscris codat dar neterminat. In paralel aflam ca visul lui Tetro era sa participe la celebrul festival  Patagonia (inventie a lui Coppola) astfel ca Bennie se hotaraste sa dea un sfarsit piesei de teatru neterminate de mai-genialul-dar-nebunul sau frate. In final aflam ca Tetro era adevaratul sau tata, celebrul dirijor(tatal lui Tetro si implicit bunic a lui Bennie) furandu-i deja-insarcinata-iubita a lui fi-su. Intriga e destul de complicata, precum vedeti.
    "Tetro" cu siguranta, nu va avea publicul lui "Dracula" sau pe cel al seriei "Godfather" . Insa daca ati vazut "Youth without youth" (scenariu dupa Mircea Eliade, filmat la Ana Aslan in Bucuresti) veti intelege ca Coppola a intrat intr-o cu totul noua perioada a creatiei sale.Filmul este, dupa parerea mea, o metafora despre efemeritatea unui premiu in raport cu creatia artistica, care ramane, in esenta, nepieritoare.
    Probabil ca v-ati obisnuit ca scenele din trecutul unui personaj sau amintirile acestuia sa fie filmate in alb-negru. Coppola cu ajutorul lui Mihai Malaimare Jr.  face exact invers: tot filmul este alb-negru, trecutul, amintirile, fiind infatisate in culori vibrante.

   Avand un aer mai degraba european, de film independent, va fi mai greu de digerat poate, de publicul de peste ocean. Insa eu l-am savurat. Camera se misca deosebit, Malaimare Jr. meritand toate laudele. Poate si din solidaritate, parerea mea este ca filmul merita 8.5.

Brothers (2009)

   Cand vezi  Jake Gyllenhaal, Natalie Portman si Tobey Maguire in distributie si o nota buna pe IMDb, te astepti sa vezi un film bunicel. Eu, cel putin la asta m-am asteptat. Dar... n-a fost sa fie!

   Remake dupa productia daneza "Brødre" , filmul este o poveste de razboi .... cred. Sau de dragoste .... poate! Sau fiind vorba despre 2 frati, precum vedem in titlu, o fi o poveste despre indestructibila legatura  frateasca. Se poate! Mie nu mi-e clar deloc iar scenariul nu ajuta, credeti-ma. Sau poate sunt eu prea obtuz desi casatorit sunt si frati am. N-am facut niciun razboi, e adevarat, dar daca asta e motivul pentru care mi s-a parut filmul slab inseamna ca multi vor avea probleme in a-l intelege.
   Dar iata cum sta treaba: Sam (Tobey Maguire) "lucreaza" in Afganistan pe post de capitan si este casatorit cu Grace (Natalie Portman). Casnicie fericita, dragoste maxima, 2 fetite superbe, casa, masini, America. Insa Sam are si un frate Tommy (Jake Gyllenhaal) care a locuit o perioada fara chirie la stat iar acum, dupa liberare sta si bea non-stop. Asta pana cand Sam moare-cica!- in Afganistan. Tommy se lasa de sprit si il apuca grija mare de familia lu' frati-su. Asa de grija ca o si saruta pe cumnata-sa la un moment dat. Doar ca omul nostru Sam e, de fapt, captiv si obligat de afgani sa-si ucida colegul daca vrea sa traiasca. Ceea ce si face, si fiind salvat din ghearele teroristilor cei rai, se intoarce acasa-cum credeti?- un om schimbat.Si din cauza ca vina il apasa, o banuieste pe sotie de adulter cu frati-su. Urmeaza o scena, el e arestat, dupa care isi marturiseste pacatul in fata sotiei si-l suna pe frati-su sa-i zica ca sunt frati. Profund, nu-i asa? Si.... asta-i tot! Jur!

   Poate sunt prea critic, poate nu reusesc sa-mi scot din minte imaginea omului paianjen si Tobey Maguire chiar joaca bine, poate scenariul doar mie mi se pare anost si fara forta, poate Natalie Portman chiar poate sa joace roluri de mama sub presiune, poate filmul are un mesaj ascuns privirii mele incetosate de la un pahar de vin alb. Poate... Dar poate ca am dreptate si filmul e chiar slabut. Singurul lucru pe care l-am remarcat este prestatia celor doua fetite care sunt extrem de naturale in situatii nu tocmai banale. Am sa incerc sa gasesc si varianta originala a filmului, ca sa fac comparatie, dar pot sa pariez ca danezii au facut o treaba mai buna.
          In rest... 5. Nota 5. Parerea mea!

Nefes: Vatan sagolsun (2009) aka. The Breath(2009)

   Aflati ca turcii nu fac doar baclava, shaorma si Kanal D. Fac si filme si inca unele bune. Cel in discutie este mai mult decat bun fiind unul extrem de realist.
   Actiunea se petrece undeva in muntii din estul Turciei. Aici, intr-un avanpost indepartat, circa 40 de soldati isi executa stagiul militar. Un capitan vine sa ia in primire comanda avanpostului insa pe drum este atacat de insurgentii separatisti din PKK pierzand 2 oameni. Ajuns la destinatie acesta va gasi santinela dormind in post si sub influenta mortii celor doi camarazi, isi va instrui foarte dur subalternii: " daca dormi, esti mort!".
   Mare parte din film consta in rutina soldatilor. Pentru ca, in viata reala, rutina este principala activitate a soldatului. Rambo exista doar in filme. Insa baietii astia au fost cat se poate de reali, filmul avand la baza o poveste reala. In asteptarea inevitabilului atac al insurgentilor, soldatii scriu poezii, spun bancuri, canta, joaca carti, dar mai ales stau de veghe. Memorabila este scena in care soldatii sunt verificati daca si-au facut testamentul. Si daca s-au gandit sa-si doneze organele (treaba care nu prea e in concordanta cu dogma musulmana).
"- Fara inima nu mai poti sa ajungi  rai.
   ..........................................................
 - Dar daca calci pe o mina si nu mai ramane nimic, nu mai ajung martir, in rai?
 - Ba da.
 - Pai vezi! Eu donez.
 - Si eu!
 - Si eu!
 - Si eu!"
 Incarcatura emotionala este fantastica, filmul fiind o lectie de devotament si patriotism, uneori impinse la extrem.

Am revazut scena discursului capitanului in fata plutonului de vreo 5 ori. Daca prindeti filmul, macar atat trebuie sa vedeti. Nota mea este 9, cu tot respectul pentru orice soldat care a murit vreodata pentru patria lui si cu toata condescendenta pentru familiile ramase in urma.

Sherlock Holmes (2009)

  Inceputul filmului nu incita. Cel putin pe mine nu m-a convins initial. Asocirea celebrului personaj al lui Sir Arthur Conan Doyle cu tehnicile kung-fu mi s-a parut cel putin dubioasa. In general pentru oricine, Sherlock Holmes este stereotipul detectivului, a carui principala arma este puterea incredibila de deductie. Insa, avand arhiva cu  Guy Ritchie  in minte n-am dat prea mare atentie " inovatiei" si am continuat vizionarea.
  Subiectul este un clasic conflict intre cel mai bun si cel mai rau de pe planeta, in cazul de fata planeta fiind Londra sfarsitului de secol XIX. Sherlock, interpretat de super-ultra-mega-cel-mai-talentatul  Robert Downey Jr. trebuie sa-l prinda repejor pe diabolicul Lord Blackwood (Mark Strong). Ceea ce si face foarte repede. Astfel ca maleficul este condamnat si spanzurat cat ai zice ... "fish". Doar ca, contrar parerii doctorului Watson (Jude Law) care-l declarase mort, vicleanul Lord invie si paraseste cripta unde-si facea somnul de veci. Treaba ajunge in presa, poporul se crizeaza astfel ca perfidul, banuit fiind de puteri supranaturale de sorginte oculta, isi poate pune in aplicare planul de cucerire a scaunului cel mai ravnit: acela de super sef peste toti. Sherlock trebuie sa-i dejoace planurile si nu-i va fi deloc usor, mai ales ca funestul Lord Blackwood este, se pare, ajutat si de Irene Adler (Rachel McAdams), infractoare de notorietate mondiala dar si mare, unica dragoste de-a lui Sherlock. Dar se va descurca admirabil in cele mai grele situatii "happy end"-ul fiind previzibil.
   Regia lui Ritchie este impecabila insa imaginea si decorurile sunt remarcabile avand un aer "vintage" autentic. Din punctul asta de vedere filmul merita toti banii. Partea proasta e ca, orice spectator de alta limba decat engleza, nu va fi atent la aceste amanunte, prea concentrat sa citeasca dialogurile stufoase dintre Holmes si Watson.
   Eterna speranta a Hollywood-ului pe nume Robert Downey Jr. face un rol bun, ca de obicei. N-am idee cand are de gand sa faca un rol exceptional pentru ca poate, credeti-ma! E, poate cel mai talentat actor in viata si nu spun doar eu asta. Dar, ma rog, mai are timp dupa Iron man 2,3...19 si Sherlock Holmes bis.
  Jude Law este surprinzator de bun. Personal nu fac matanii in fata pozei lui, insa rolul il prinde, poate pentru ca nu e acelasi exasperant de afectat Jude Low.
  Imi place Mark Strong, fizionomia il ajuta astfel ca rolurile negative i se potrivesc manusa. Iar Rachel McAdams e.. si ea pe acolo.
  Una peste alta filmul e bunicel dar comercial. Nu mai e acel Guy Ritchie mai de nisa, mai special, mai...altfel. E distractiv, nu zic nu, vine cu chestii inedite dar parca nu e el totusi. Poate ca, pur si simplu are nevoie de bani dupa mariajul cu Madonna.

  Nota 7 iar daca am sa mai vad filmul inca odata fara subtitrare, ca sa ma impresioneze si mai mult imaginea, poate ca o sa-i dau mai mult. Parerea mea!

Capitalism: A Love Story (2009)

  Cred ca este primul documentar al lui Michael Moore care nu ma impresioneaza pana  la lacrimi. Desi impresionat este, principalul defect fiind ca e prea lung. Sa vezi timp de 2 ore oameni care-si pierd casele pentru ca nu si-au achitat ratele la banca este destul de obositor pentru psihicul oricui. Admit ca este regretabil, insa cazurile prezentate nu au forta tragediilor din "Sicko" sau "Fahrenheit 9/11" pe care le-am revazut de "n" ori.
  Viziunea lui Moore asupra crizei mondiale ne este prezentata in paralel cu cazurile sociale, toata treaba fiind bine documentata, asa cum ne-a obisnuit in toate productiile sale. Intr-un final, Mister Moore indeamna populatia la revolta sau macar la o mai buna organizare sindicala concluzionand ca nu-i place deloc tara in care traieste dar n-are de gand s-o paraseasca niciodata. Moore spera in trezirea maretei natiuni americane si va lupta pentru asta cu armele din dotare. Primul semnal a fost dat deja de alegerea lui Obama, in care putin credeau. Urmatorul pas ar putea fi infiintarea unui partid socialist. Oare?

  Sa nu intelegeti gresit, filmul e bun insa Michael Moore e genial, nu doar bun, de aici si aerul meu usor critic. Nota 7. Parerea mea!