duminică, 14 februarie 2010

Agora(2009)


Am avut asteptari mari de la acest film.Nota de pe IMDb promitea(7.4),   Rachel Weisz  imi place iar subiectul parea cat se poate de atractiv: drama ganditoarei Hypatia in Alexandria anului 391A.D.
Initial m-au incantat decorurile si costumele.Simteam bucuria pasionatului de jocuri de strategie atunci cand termina de construit un oras antic(Caesar,Zeus vs Poseidon etc.). 
  Impresionat vizual,asteptam sa se intample ceva.Si...foarte curand,aveam sa aflu ca subiectul filmului nu are prea mare legatura cu drama Hypatiei(filosof,matematician dar ,mai ales, femeie intr-o societate patriarhala)sau cu distrugerea bibliotecii din Alexandria-stalpul culturii din acea vreme. Astfel ca adevaralul istoric cade undeva in plan secund, lasand loc adevaratei intrigi:conflictele religioase din epoca.Din punctul asta filmul devine penibil.Avem 3 tabere: paganii (populatia romana conservatoare reprezentata de intelectualitatea politeista),crestinii bucurosi nevoie-mare ca religia lor e acceptata,sustinuti de primul imparat crestin si evreii,monoteisti si ei. Neverosimil este ca primii care ataca sunt profesorii si discipolii de la biblioteca din Alexandria. Neavand alta treaba decat sa citeasca,sa gandeasca si sa scrie, pun mana pe sabii si ucid niste crestini.Care crestini,pacifisti fiind ataca biblioteca,profaneaza statuile si ard cartile(papirusuri,ma rog).Ce putea sa faca intelctualitatea? Sa se converteasca la crestinism,desigur.
V-ati plitictisit deja?Si eu!Dar ce e "bun" abia urmeaza. Daca tot au terminat cu paganii si cu orice forma de politeism ce pot face niste buni crestini?Sa se ia de evrei. Care evrei,in nimicnicia lor,ucid niste crestini. Aveti un deja vu?Eu am avut.Toate aceste "spectaculoase" rasturnari de situatie dureaza circa o ora si jumatate,timp in care aveti toate sansele sa adormiti.In tot acest travaliu pseudoistoric,apare meteoric Hypatia(Rachel Weisz)incercand sa rezolve dilema geocentrism/heliocentrism.N-am inteles prea bine care este rolul acestor aparitii episodice,dar cel mai probabil,sa certifice aparitia personajului Hypatia in film,fara de care nu am fi avut un sfarsit la acesta capodopera.Tot cu aceeasi frecventa apare si ex-sclavul Davus,aflat intr-o continuua instabilitate emotionala ce va culmina cu uciderea fostei stapane(Hypatia) doar din dorinta de a nu fi ucisa cu pietre de prietenii lui crestini.
Astfel ca,dupa mai mult de 2 ore,ramai cu impresia ca parca ai vazut ceva de calitate dar nu stii prea bine ce,sau in cazul in care esti un mare fan al lui Rachel Weisz (castigatoare de Oscar totusi!), ramai cu imaginea fundului ei atunci cand iese din cada.
Nota mea este 6(fara decoruri  merita doar 5!).
Parerea mea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu