duminică, 28 februarie 2010

Joyeux Noël (2005)

     Daca al 2-lea razboi mondial e inca in memoria noastra colectiva, cinematografia avand, poate cel mai important rol in mediatizarea lui, despre primul, supranumit si "cel mare" se vorbeste din ce in ce mai putin. Chiar daca este destul de evident ca al 2-lea este consecinta frustrarii acumulate de cei invinsi in primul.
    Filmul este un omagiu adus acelor soldati care, in noaptea de Craciun a anului 1914, au fraternizat cu inamicul in anumite puncte ale frontului. Cu o distributie fara mare rezonanta in care doar Diane Kruger este exceptia, filmul impresioneaza nu doar prin calitatea unor interpretari  cat  prin abundenta de mesaje: importanta traditiei, duplicitatea oricarei religii in raport cu statul sau individul, discrepanta uriasa dintre cel care da ordinul si cel care-l executa insa si puterea muzicii de a transcede indiferent de limba, convingeri politice sau religioase.
    "Desi sunt evreu deci Craciunul nu reprezinta nimic pentru mine, nu voi uita emotia acestei nopti niciodata" spune comandantul german ( sesizati nuanta!) dupa slujba tinuta de preotul scotian in fata tuturor soldatilor, fie ei francezi, germani sau britanici.
   De Craciun, pe muzica unui tenor german si a unei soprane daneze(Diane Kruger), se bea sampanie frantuzeasca si se joaca fotbal cu scotienii. Si se ingroapa mortii. Apoi razboiul poate sa continue.
   Am constatat cu mandrie ca Romania este una din cele 5 tari participante la aceasta coproductie. Ultima, e adevarat, dar uneori, e bine sa fi macar roata de rezerva. Pentru ca filmul (nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film strain) merita toata atentia. Nota 8.
  Parerea mea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu