marți, 2 martie 2010

A Serious Man (2009)

  Multi dintre noi si-au dori macar pentru o clipa sa fie evrei, fie ca vine vorba de bani, de bijuterii sau "doar" de o mostenire intr-un cartier select. Suspect e ca nimeni nu vrea sa fie evreu cand vine vorba de Holocaust. Eu insa, mi-as fi dorit sa fiu evreu pentru circa 100 de minute,  pentru a-ntelege "miezul" acestui film.
   Productia fratilor Coen (Ethan si Joel) este o comedie neagra cu iz de Woody Allen dar mai neagra decat adancul dosului unui cetatean din Africa. Atat de neagra incat la sfarsit ai senzatia ca te-ai distrat desi nu-ti amintesti vreun pasaj comic si nu-ntelegi deloc ce e cu gustul amar din gura si cu nodul din gat. Pentru ca a fost distractiv totusi, nu? Oare? Ma rog.... Sa purcedem!
  E destul de neclar cand se petrece exact actiunea dar inceputul anilor '70 este un reper destul de corect. Prof. Lawrence 'Larry' Gopnik (Michael Stuhlbarg), se vede prins in valtoare unor evenimente pe care nu le-ar fi putut anticipa niciodata: o tentativa de mituire, un vecin nou si usor fascist, o vecina evreica dar foarte singura acasa, un fiu elev la scoala ebraica fara habar de idis dar cu multa stiinta despre marijuana, un frate semi-cretin(Richard Kind) care doarme pe canapea si sta in baie vesnic, o fiica foarte preocupata sa-si spele parul si deloc preocupata de aceeasi scoala ebraica etc. (daca vreti sa aprofundati tema problemelor unui evreu de clasa medie, va invit sa vedeti filmul).
   Cireasa de pe tort este insa sotia. Care s-a cam saturat sa stea acasa si sa observe toate aceste neajunsuri astfel ca doreste divortul pe motiv de relatie cu altul. Si nu orice divort ci unul ritualic pentru ca mai tarziu sa se poata recasatori intru-credinta. Toate par sa se rezolve spre final, la Bar Mitzvah-ul fiului ( se face la 13 ani, ca idee) care vine super-fumat dar canta superb un cantec religios cu toate ca nu intelegea o boaba. Dar asta a fost doar spre final. Pentru ca sfarsitul te duce cu gandul la Murphy si legile lui dar destul de repede realizezi ca fratii Coen sunt mult mai cinici.
   Filmul este un pamflet la adresa traditionalismului, a religiilor, a tuturor dogmelor care subjuga un individ si asa captiv in propria casa (care casa e, de fapt, a bancii!). Scenariul este unul foarte bun, meritand pe deplin nominalizarea la Oscar (la care nu are rival dupa parerea mea). Cat despre cea pentru cel mai bun film.... hmmm, acolo e mai greu.
  Evreii ii pot dat, functie de starea de spirit sau de cat de habotnici sunt, 3 sau 9.5.Cu mintea mea de ateu botezat intamplator in rit ortodox ii dau nota 8. Parerea mea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu