miercuri, 3 martie 2010

Au revoir les enfants (1987)

  Nu va asteptati sa vedeti actori cunoscuti in acest film. Este un film cu si despre copii. Despre ce insemna sa fi copil intr-o Franta ocupa de nemti in cel de-al 2 lea razboi mondial. Despre ce-nseamna sa fi copil evreu in 1944. E un film teribil de trist cu un sfarsit mult prea trist. Nerecomandat depresivilor, mamelor, evreilor sau catolicilor, femeilor singure, barbatilor vaduvi, veteranilor de razboi si alcoolicilor, saracilor sau somerilor, cardiacilor sau euforicilor. E, pur si simplu, mult prea trist ca astfel de lucruri au existat si ca se mai fac si filme din cauza asta.
  Toata treaba se petrece intr-o scoala de baieti, situata intr-o manastire si condusa de - ce credeti?- un preot. Care preot, ascundea cu succes copii de evrei printre ceilalti baieti mai norocosi ca sunt doar francezi. Nimic nou(vezi postarea mea mai veche!) doar, ca de data asta, preotul este "turnat" de un fost angajat de la bucatarie pe care a avut neinspiratia sa-l dea afara. Cei 3 copii evrei in discutie mor la Auschwitz iar preotul are la Mauthausen  aceeasi soarta.
   Precum vedeti, filmul are toate ingredientele unei "distractii" pe cinste in fata televizorului. Daca cumva ati pierdut recent o ruda indepartata pe care ati vazut-o o singura data in viata si asta acum 25 de ani cand v-a tras de perciuni iar mama va obliga sa mergeti la inmormantare, iata solutia sa stoarceti o lacrima!
  Sa nu intelegeti gresit, filmul e bun, mult peste medie mai ales ca nu e tocmai usor sa lucrezi preponderent cu copii-actori. Regizorul Louis Malle face o treaba excelenta. Nota 8. Parerea mea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu