Till glädje a.k.a. To Joy (1950)

    Dupa ce am pierdut timpul cu "New Moon" trebuia sa fac ceva si pentru mine motiv pentru care am zis sa vizionez un Ingmar Bergman din perioada timpurie. Si bine am facut!
    Ca un fan declarat al genialului regizor suedez, nu pretind ca voi fi foarte obiectiv. Toate creatiile lui mi se par de Oscar cu toate ca n-am inteles niciodata de ce nu a luat niciunul desi a avut 9 nominalizari. Insa ca sa te apropii de perfectiune in domeniul asta, se pare ca trebuie sa alegi engleza. Suedeza lui Bergman, a fost eternul lui defect.
    Filmul in discutie este o poveste de viata banala, prezentata insa intr-un mod unic si profund. Stig si Marta incep o relatie, colegi fiind in aceeasi orchestra de muzinca simfonica. Marta este singura femeie din orchestra astfel ca abunda in pretendenti, insa il va alege pe Stig din motive pe care doar o femeie le poate intelege. Relatia evolueaza destul de ambiguu insa sfarseste prin casatoria celor doi, Marta fiind insarcinata. Gemeni, cate unul din fiecare sex. Stig insa este preocupat in permanenta de realizarea sa artistica si spirituala. Si va avea sansa de a fi prim-violonist, pe care o va rata lamentabil. Astfel ca relatia celor doi se va degrada treptat, Stig ajungand in bratele unei anumite doamne iar Marta exilata la bunica impreuna cu copii. Cei doi isi vor recladi casnicia iar cand totul parea cat se poate de normal, Marta moare impreuna cu fetita intr-un accident. Si cam asta e tot. Nimic mai banal, cum spuneam. Daca deschideti televizorul pe ProTv la ora 17 gasiti sigur ceva asemanator.
    Diferenta o face Bergman insa. Filmul incepe si se termina deloc intamplator cu "Oda Bucuriei", coloana sonora fiind dealtfel o selectie exceptionala din Mozart, Beethoven si Mendelssohn astfel ca pasionatii muzicii clasice vor adora filmul.       
   Bergman ne atrage atentia sa avem constiinta propriei noastre mediocritati reusind astfel sa ne bucuram de lucrurile care intr-adevar conteaza, zi de zi. Implinirea spirituala poate fi un scop insa nu trebuie sa ne subjuge existenta. Multe genii au trait pana la varste venerabile de unde deducem ca nu uitau sa manance, sa bea sau sa iubeasca. Banalul, mediocrul , frivolul sunt omniprezente.Trebuie sa traim cu ele altfel nu vom fii fericiti niciodata.Nota 8.5. Parerea mea!